Poezie persană – Zahir

S-a născut în Faryab, lângă Balkh, și a murit la Tabriz. Panegirist, este influențat de predecesorii săi Anvari și Khaghani. Contribuția sa se leagă de evoluția gazelului.

Tăcutele meleaguri

Nicio mireasmă de iubire

n-adie din aceste vremuri

și nicio răsuflare dulce

nu vine din meleaguri mute,

să-mi mângâie sărmanul suflet.

Zadarnic inima în leagăn

mi-o leagăn ca pe-un prunc șoptindu-i:

„Deretică și șterge colbul,

căci draga-ți va veni în casă!”

Nimeni din lume nu-mi răspunde

la plângerea după iubită;

doar muntele, din vreme-n vreme,

mai dă răspuns în lung răsunet.

Trecut-a viața mea, iar draga

o noapte n-a venit să doarmă-n

culcușul meu, pe-aceeași pernă.

Nu mi-a ținut de cald o noapte;

cui i-a ținut de cald o viață?

Când palmierul tinereții

mi-l frânge toamna ce foloase

îmi va aduce primăvara?

Voi plânge, dragă, după tine

pâna la ziua judecății —

deși Zahir se îndoiește

că judecata o să vină…

Traducerea George Dan


Lasă un comentariu