Vom merge, iarna, într-un mic roz vagon, cu perne
Albastre. Pentru noi
Un rai va fi. Săruturi nebune vor așterne
Cuiburi în colțuri moi.
Tu vei închide ochii, ca ale serii umbre
Să nu le vezi rânjind
La geam, aceste rele sluțenii, nații sumbre
De draci și lupi, cu jind.
Apoi ceva simți-vei că-ți zgârâie obrazul…
Un mic sărut zburdalnic, ca un păianjen, treazul,
Îți va fugi pe gât…
„Hai caută”, vei spune, cu capul dat pe spate,
Și-un timp vom vrea să prindem această vietate
– Ce umblă, umblă atât…
Poem de Arthur Rimbaud
În tren, la 7 octombrie 1870
Traducerea Mihail Nemeș