Masud Saad Salman s-a năcut în Lahore. A fost o perioadă administrator și om la curtea sultanului, a fost cu acesta pe poziții politice opuse, asta aducându-i optsprezece ani de temniță grea. Suferințele îndurate în anii de captivitate l-au determinat să scrie o operă profundă și plină de înțelepciune.
Bărbăție
Cât rostești, o lume nu-ți ascultă taina,
și câte taine cauți, lumea ți le-ascunde.
Nu fă rău căci duhul ți se înrăiește.
Mi te-mpodobește mai puțin, căci pofta
de podoabe-ajunge oarbă lăcomie.
De pe creasta lesne te prăvăli la vale,
dar când urci pe creastă greu mi te mai cațări!
Caută să semeni fulgerului sprinten
și să ai răsunet lung prin lume: tunet.
Ești pe-aceeași treaptă cu o lumânare:
arzi chiar dacă-ți taie foarfecele capul!
Spune vorbe drepte, fii drept și tu însuți,
drumul bun ți-alege și îți galopează
calul voinicește, stăruie spre țintă!
Dacă nu se-mpacă lumea rea cu tine,
caută atunci să te-mpaci cu lumea!
Dacă ești un vultur, zboară spre lumină,
nu mi te ascunde, bufniță în beznă!
Dacă ești un tigru, nu lua năravul
ce-l are numai, grohăind, mistrețul!
Cată de pe culme, jos să nu aluneci!
Vezi că vrăbionțul pe șoim nu-l vânează.
Dacă ești de piatră, îndură chin de piatră!
Dacă nu ești piatră, ci doar lemn, te sparge,
mistuie-te-n flăcări! De ți-i gându-aiurea,
rabdă-atunci rușinea! Cugetă la tine!…
Traducerea George Dan
Q-zone 
3 martie 2010 at 9:17 pm
Plin de intelepciune, nu se incurca in vorbe doar de dragul vorbelor.
3 martie 2010 at 10:38 pm
E o caracteristică a poeziei persane aplecarea asta spre înțelepciune. Urmează Khayyam, un izvor de înțelepciune. 🙂
O seară bună!
Q
6 martie 2010 at 9:36 pm
Foarte interesanta poezia scrisa de Masud si intr-adevar plina de intelepciune. Felicitari pentru postare! O seara frumoasa! Cu prietenie, Alice
6 martie 2010 at 10:35 pm
Alice, mă bucură prezența ta pe aici!
Cu prietenie,
Q