Poezie persană – Rabee

Rabee Kaab Ghozdari este cea dintâi poetă al cărei nume figurează alături de ale altor poeți persani din secolul al X-lea. Nu se cunosc multe detalii biografice, nici când s-a născut și cât a trăit. Izvoarele istorice spun că era frumoasă, cultă  și scria versuri în persană și arabă. Poeziile sale cântă dragostea ei nefericită pentru un curtean pe nume Baktaș, care a fost ucis de fratele poetesei.

Dragostea lui iarăși…

Dragostea lui iarăși m-a legat în lanțuri,

cât de mult m-aș zbate, vreun folos n-aștept.

Dragostea-i ca marea-n nevăzute țărmuri —

cum s-o treci de-a-notul, omule-nțelept?

Dacă mă încumet s-o trec pân’ la capăt,

trebuie amare chinuri să îndur.

Trebuie, Urâtul să-l privesc în față

și să-l cred Frumosul fără de cusur.

Trebuie otrava să mi-o beau cu drojdii,

și să cred că miere dulce e la gust.

După gât, arcanul dragostei punându-mi,

nu știam, trăgându-l, că se face-ngust.

Traducerea George Dan