Tag Archives: viață

Un poem de Dinu Flămând

iar singura vizibilitate a timpului era vântul
prin ramurile de afară

aducea uneori cu degete de copil
zgomotul râului
dinspre arini

treceau cu fulgii lor şoptiţi norii
pe chipul adolescentin al mamei

i se dăruise maternitatea
ca din senin ninsoarea

trei portocale palpitau la fereastră
în frigul intermediar

o nouă inocenţă era posibilă

iar în vreme ce amintirea îşi alăpta uitarea
viaţa continua


Anunțuri

Poezie persană – Khaghani (1122-1190)

Khaghani a fost fiul unui tâmplar și al unei sclave creștine. S-a născut în Shamakhi, din regiunea Shirvan(azi în Azerbaidjan). Unchiul său, medic, la îndrumat către știință. A murit la Tabriz unde a trăit într-o pioasă sihăstrie. Panegirist, a dat strălucire acestui gen, printr-o imaginație strălucitoare și un înnăscut talent poetic.

Socoata vieții

O, măria ta, Stăpâne,

fă-ne socoteala vieții,

trage-o linie pestriță

cu cerneala neagră-albă!

În afară de această

linie de nopți și zile —

care-i roada și folosul

ce ți-l dă seraiul ăsta

strângător de hârci și inimi?

Lumea asta e o masă

de ospăț și fiecare

-nghițitură e otravă.

Viața e un vis și moartea

îi este tălmăcitoare.

Traducerea George Dan


Viață și culoare


Poezie persană – Omar Khayyam (1048-1131)

Savantul-poet Omar Khayyam s-a născut în Nișapur, unde după moartea sa, persanii i-au ridicat un monument funerar ale cărui arcuri sugerează traiectoriile aștrilor. El a fost cunoscut în timpul vieții sale și chiar și o perioadă după moarte din postura de savant filosof, discipol al lui Avesina. Din postura de matematician, astronom și medic la curtea lui Malekșah a lăsat un celebru tratat de algebră(în limba arabă) și a colaborat la reforma calendarului iranian. În anul 1074 a întemeiat un institut astronomic care a ființat până în anul 1092.

Reputația sa de mare poet s-a impus cu timpul, astronomul care după ce calcula crugul planetelor își lua din când în când răgazul de a cizela rubaiatele ce aveau să-i aducă laurii nemuririi. Omar laudă vinul interzis de preceptele islamice, proslăvește hoinăreala liberă si lipsită de griji a dervișilor și înfierează ipocrizia clerului islamic. Din această cauză ele au circulat mai multe secole pe sub mână, ferite de privirile celor care impuneau drastice canoane religioase. Abia în secolul al XIX-lea prin traducerea făcută de E. Fitzgerald în engleză, rubaiatele au cunoscut consacrarea universală. Ele sunt astăzi preluate în mai toate limbile pământului, făcându-l pe Khayyam unul dintre cei mai cunoscuți poeți.

Am ales zece rubaiate care sper să fie edificatoare:

*

Noi și vinul și iubita-n colțul ăsta de ruinuri,

fără gând de mântuire, fără temere de chinuri,

duh și trup, ulcea și haină-n drojdie de vin s-adapă —

slobod sunt, scăpat de-acestea: Aer, Foc, Pământ și Apă!


*

Fiecare firimitură de pământ avut-a viață:

fost-a chip-de-soare, fost-a chip-de-lună ce răsfață.

Firul colbului pe chipul dragei șterge-l lin: odată

firul colbului acesta fost-a chip de mândră fată.


*

Doar o clipă îmbinarea de stihii te ocrotește

Du-te și petrece-ți viața, chiar când lumea te mâhnește.

De-nțelepți s-asculți, căci trupul, în adâncu-i miez când crapă,

e doar pulbere și boare, flacără și strop de apă.


*

Amfora-asta-a fost ca mine un nebun de dor și jale,

rob gemând  în lanțuri negre: cârlionții dragei sale.

Toarta asta de pe gâtul amforei a fost odată.

braț încovoiat pe după gingașul grumaz de fată.


*

Când plesnesc bobocii-n floare, pași pe mal de râu să-ncetini

către marginea câmpiei, cu vreo doi sau trei prieteni

și iubita ca o zână. Adu-ți, plin cu vin, ulciorul:

cine-o bea din zori, n-o duce, de moschei și temple dorul.


*

Adu-mi ăst rubin în cupa de cleștar, cu dulce șopot,

adu-mi ăst prieten-sfetnic al oricărui om ce-i slobod!

Întrucât durata lumii pământene-i precum valul,

precum vântul care trece — adu-mi, plin de vin pocalul!


*

O, prietene, trecutul lumii, oare, te frământă?

Pentru ce-n zadar îți chinui gândul, inima plăpândă?…

Vesel fii, petrece-ți viața, și de gânduri să te scuturi,

căci n-a stat la sfat cu tine lumea dintru începuturi!


*

Bea din băutura asta, care-i veșnicia vieții,

bea comoara de plăcere, bea văpaia tinereții!

Arde-n vâlvătăi ca focul viu, pe dinlăuntru arde,

dar priește întristării, apă vie-i pentru moarte.


*

Dacă-n lume sunt statornic pe-o vecie de-o clipită

e păcat să stau eu fără băutură și iubită.

Rai și iad? Speranță, teamă? Vechi și nou? Cu vorbe plouă.

Când o să mă duc, ce-mi pasă dacă lumea-i veche, nouă?…


*

O, Khayyam, de băutură beat când ești, să fii ferice!

Dacă ai un chip-de-roză lângă tine, fii ferice!

Cum răsplata lumii noastre-i a neantului matrice —

mort să mi te-nchipui, însă, cum ești viu, să fii ferice!

 

Traducerea George Dan

 

 

 

 

 

 


Institutul Blecher – încă o ediție reușită

Am avut ceva temeri legate de faptul că miercuri  seară se mai desfășurau două evenimente literare, totuși  s-au dovedit neîntemeiate, a XIII-a ediție a Institutului Blecher s-a desfășurat în cele mai bune condiții, cu alți iubitori de literatură care și-au făcut apariția pentru prima dată pe lângă cei deja ce sunt prezențe obișnuite.  Acest club de lectură inițiat de poetul Claudiu Komartin devine tot mai cunoscut în rândul celor atașați de fenomenul literar și  de reprezentanții literaturii contemporane. Au citit scriitorii Adrian Suciu și Victor Potra. S-a renunțat la „obiceiul” de a se citi poezie înainte, astfel că Victor Potra a citit un consistent text în proză (l-aș numi chiar o nuvelă) intitulat „Plămâni”, lăsându-i lui Adrian Suciu ocazia de a ne citi din poezia sa la final. Adrian Suciu a citit un grupaj de  poeme din volumul său în pregătire intitulat „Viața fără urmări”, pentru care a făcut o supscripție publică ce îi va oferi șansa de a putea publica în condiții foarte bune acest volum. Am înțeles că această supscripție a fost un succes și cartea se va tipări în curând, fiind foarte posibil să apară în aprilie.

Proza citită de Victor Potra i-a captat pe cei prezenți chiar dacă comentariile care au urmat au scos în evidență și unele deficiențe ale acestui text.


Adrian Suciu a citit cu multă dezinvoltură poemele sale, s-a văzut că este demult familiarizat cu conceptul de lectură publică. Am văzut pe chipul său bucuria de transmite și de a-și  constitui legături solide cu audiența sa.

Au comentat textele celor doi autori, scoțând în evidență atât aspectele pozitive, cât și cele negative, următorii: Dumitru Bădița, Mihai Duțescu, Octavian Soviany, Iulia Cucu, Antonia Dragomir, Traian Rotărescu, Ștefan Ciobanu, Augustin Cupșa, Leonard Ancuța și Claudiu Komartin( care are și rolul de moderator). De două ediții Gabriel Daliș scrie o cronică a acestui eveniment pe care o puteți găsi pe blogul dedicat Institutului Blecher. I-am mai remarcat în public pe Gabriela Toma, Cosmin Perța, Dana Banu, Laura Markovski, Eugen Bot și Ana Toma (care face și niște pe fotografii foarte frumoase pe care le puteți găsi tot pe blogul Institutului Blecher).

Așa că a XIII-a ediție a Institutului Blecher  nu a fost cu ghinion, pot spune fără să greșesc că a fost încă o întâlnire reușită.

Q


Atunci când am aflat ce sunt

Au trecut 30 de ani de atunci. A fost momentul în care am aflat ce sunt, am fost pentru prima dată conștient de mine și de locul unde sunt. Trebuia să adoarmă un om ca altul să se trezească. Acesta e primul moment care mi-a rămas clar în amintire, aveam doar 3 ani și jumătate. S-au mai întâmplat multe de atunci pe care nu mi le amintesc.


o pâclă în care mahalaua este învăluită

scufund biscuiți în formă de stea și de semilună

unul câte unul în laptele cu cacao


bătrânul pe pat cu capul pe două perne

privește în gol

parcă așteaptă ceva

nu vrea să ne mai jucăm

de-a tractorul


dincolo de mica fereastră

ceața e un efect cinematografic


soneria

au venit gunoierii

duce ligheanul uzat cu cărbuni nearși


amețeală

se sprijină cu una dintre mâinile lui mari

de un stâlp de la intrarea

în micul umbrar

unde vara se pune masa

nimeni nu-i poate opri căderea


pe canapea

doarme

îl sărut pe obrazul rece

la un alt capăt al lumii

a murit o pasăre


George Floarea


Raghava KK