Tag Archives: tineri

O școală ce trebuie făcută

„Visez o școală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăiești liniștit și cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câțiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul și toți le dau lecții. Totul trebuie învățat din afară și pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeți că au și ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Și nu vedeți că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei și ei înșiși.(Dar nici asta nu trebuie să le fie spus.)”

„Gândul Școlii, al celei unde să nu se predea nimic, mă obsedează. Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conținuturi, nu sfaturi, nu învățături. De aceea nici nu trebuie lecții. Chiar și unui om care te întreabă, nu ai nevoie să-i dai „lecții”. O carte pe care o scoți din bibliotecă, un Preludiu de Bach pe care-l pui seara, în liniște, sau un exemplu de seninătate intelectuală sunt mult mai educative decât o lecție. Oamenii aceia tineri văd că vrei să încorporezi o idee și încep să încorporeze și ei una. (Poate „gândul unic” de care vorbea Pârvan.)

Cred că școala asta trebuie făcută.”

Două fragmente din „Jurnalul filozofic” de Constantin Noica.


În amintirea eroilor

Ieri seară, am participat la marșul de comemorare al eroilor căzuți pentru libertate în decembrie 1989. Spre surprinderea mea, la acest marș nu au participat decât un grup de vreo 500 de tineri inimoși, asemenea multora dintre cei căzuți în acele evenimente sângeroase în urma cărora ne-am dezbărat de tristul regim comunist al lui nicolae ceaușescu.

Marșul a trecut prin toate acele locuri din centrul orașului care au însemnătate aparte, locuri unde eroii au înfruntat gloanțele tiraniei. S-au făcut opriri la Sala Dalles, Piața Romană, în fața fostului hotel București și în Piața Revoluției. S-a scandat: „Libertate!”, „Iliescu judecat pentru sângele vărsat!”, „Cinste lor, cinste lor eroilor!” și „România, stat polițienesc!”.

Tineri au purtat pancarte cu numele eroilor din 1989 și steaguri tricolore ca atunci(cu vechea stemă eliminată). Au strigat din când în când: „Au murit și pentru voi, de ce nu mergeți cu noi?”, pentru că pe trotuare treceau oameni apatici, care parcă uitaseră semnificația zilei de 21 decembrie.

În fața fostului sediu al cc, s-a iscat un incident minor între participanții la marș și jandarmii care nu au permis apropierea de balconul de unde în 1989 revoluționarii s-au adresat  mulțimii. Într-un final, tinerii au ales să se îndrepte pașnic spre Piața 21 Decembrie. A rămas totuși gustul amar, că autoritățile au dat dovadă de lipsă de respect, față de niște tineri care au hotârât să nu uite de eroii ce au murit pentru libertatea tuturor românilor.

Text și foto: quasiote


O inițiativă lăudabilă

Duminică 20 septembrie am  participat la un alt eveniment ce a avut ca motiv central poezia. La inițiativa poetului Claudiu Komartin care  și-a dorit să amintescă într-un mod mai deosebit iubitorilor de literatură de faptul că s-au împlinit o sută de ani de la nașterea scriitorului Max Blecher, s-a constituit „Institutul Blecher” care  se va manifesta  prin o serie de întâlniri și lecturi care să aducă ceva proaspăt în peisajul literar bucureștean,  destul de apatic în această perioadă. Întâlnirea a avut loc în Dharma Bar de pe strada Blănari și a decurs sub bune auspicii. Cei doi poeți care au fost invitați să ne citescă din scrierile lor au fost Dan Coman și Sorin Despot. După asta au urmat impresiile critice sau apreciative ale celor care au dorit să-și exprime o părere despre poemele prezentate de către cei doi. Discuția a avut un ton civilizat, lucru de admirat în comparație cu alte evenimente unde se ajunge des la certuri. Au exprimat astfel opinii  pertinente despre textele în cauză : Dumitru Bădița, Adrian Diniș (care a exprimat niște opinii mai radicale ce au încins puțin spiritele), Felix Nicolau, Stoian G. Bogdan, Ioana Bogdan,  Mario Barangea și Gelu Vlașin.  Și cei doi poeți care au fost  eroii acestei întâlniri și-au exprimat  fiecare opinia despre textele celuilalt. A fost o experiență interesantă ce trebuie continuată și care sper că se va bucura de un și mai mare interes din parte iubitorilor de literatură tânără și  valoroasă. Printre cei prezenți (înafara celor pe care i-am menționat în  rândurile de mai sus) i-am  remarcat pe Andrei Ruse, Lori Cristea, Aida Hancer, Laura Markovski, Ilieș Gorzo,  Anca Duma, Gabriel Daliș, Laura Husti și Mirela Lungu.

Claudiu Komartin

Claudiu Komartin

Dan Coman

Dan Coman

Sorin Despot

Sorin Despot


Din punctul meu de vedere spun că am avut parte de un eveniment reușit, m-am bucurat din plin de creațiile celor doi (chiar dacă Dan Coman a prezentat niște poeme inedite) și  mi-am dat seama că am în fața mea doi poeți în cel mai pur sens al cuvântului. Alte detalii despre acest eveniment puteți găsi pe blogul dedicat  acestei inițiative.(un link direct spre acest blog la  categoria „Inițiative de lăudat” – Institutul Blecher)

Text și foto : quasiote


Și bonus un poem dintre cele prezentate de Sorin Despot și pe care îl găsesc reușit.

Caramele

îmi amintesc balustrada
drumul în jos o fereastră
mîinile de copil

acestea sînt impresionante
dreptunghiuri de hîrtie
desenate cu oameni mari

mi se tot spune că
nu le cunosc
valoarea

mie nu-mi plac mamă
hîrtii pot desena şi eu
pot pune un zîmbet în
buzunarul fiecărui trecător
hîrtiile mele nu trebuie
returnate cu dobîndă
nu aruncă oameni în stradă
nu roagă pe nimeni să ucidă
nu încuie douăzeci de românce
într-un bordel napoletan mamă

cum poţi sorine să cheltui
toţi banii pe caramele?

mie îmi plac oraşele rilke
magnetofonul revistele cu
michimaus dar mai ales
caramelele

îmi amintesc
o balustradă
drumul în jos
îmi face cu
ochiul

mama calculează hîrtii
imaginîndu-şi că
a crescut mare