Tag Archives: tinerețe

Tinerețe, zi, bătrânețe și noapte

Tinerețe zgomotoasă, plină de plăceri,
iubitoare. – Tinerețe plină de grație,
putere și vrajă,
știi tu că bătrânețea poate veni după tine
cu tot atâta grație, putere și vrajă?
Tu, zi, care răsuni din plin, strălucitoare,
zi a enormului soare,
plină de lucrări, de ambiții și râs:
Noaptea calcă în urma ta
cu milioane de sori, cu somn,
și întuneric ce întărește și înviorează.

Poem de Walt Whitman

Traducerea Lucian Blaga


Autoportret la tinerețe

Trebuie tată să rămâi între lucrurile utile
eu voi pleca cu nebunii pe malurile râului la cules de podbal
eu trebuie să păstrez memoria în afara ordinii
învelind-o în nisipul roșu.
Trebuie tată să rămâi între lucrurile utile
eu voi locui în podul casei voi bea vinul tare
eu trebuie să exprim acel sunet fantastic de tăios ce se naște
când numele se izbește deasupre lucrului pe care îl denumește.
Trebuie tată să rămâi între lucrurile utile
eu voi dansa frumos în vis arătându-mi-se
felinare  umbroase.
Poem de Ion Mureșan

Portretul luptătorului la tinerețe

Începând de mâine, va fi în cinematografe un film pe care îl aștept de un an de zile, atât timp  s-a scurs din momentul în care am aflat de existența lui.  E vorba de filmul „Portretul luptătorului la tinerețe” regizat de Constantin Popescu. Dincolo de unele implicații ideologice,  povestea grupului de partizani din Munții Făgăraș este una cu puternice aspecte dramatice. Tinerii care au luptat în munți pentru libertate pot fi așezați fără nici un fel de jenă în rândul adevăraților eroi ai acestui neam. E bine că s-a făcut un astfel de film și că se vor mai face alte două ce vor avea ca figuri centrale alți eroi ai luptei anticomuniste. Din distribuție fac parte Constantin Diță, Alexandru Potocean, Mihai Constantin, Răzvan Vasilescu și alții.


C. K. Williams – poetry of youth and age




Tinerețe

Când am intrat în odaia de sus, eram tânăr. Și

casa, sub acoperișul ei

în nenumărate ape, era tânără. Întâmplarea face că

ajungi într-un oraș, ridici casă și-ți porți femeia

în odaia de sus iar în toate astea e-o

durere îndepărtată.

E ca și cum ai învăța de capul tău,

o limbă străveche. E ca și cum ai purta,

între oasele frunții, vecinii tineri care

se-nverșunează-n întristarea lor.

Poem  de Adrian Suciu – din volumul „Singur”(1996)