Tag Archives: scriitori români

Steaua morților

Cine rămâne prin neguri şi ploi
când milioane trec de strigoi?
Se clatină noaptea de negre drapele,
palid obraz luminează-ntre stele.

Steaua purtând-o spre nord, spre sud,
mult e de când cere loc lângă foc
femeia gonită din loc în loc,
inimă de pâine, soartă de câine,
steaua purtând-o spre nord, spre sud.

Ca o taină mare, ca o taină rea
colindă-te, ciudată stea,
şi lăcrimează de mii de ori
vestea ta până la cântători.
Astfel în noapte femeia cânta.

– Bate, femeie, la toate ferestrele,
oamenii dorm greul pământului,
la margini grădina de flori veştede,
caută băncile putrede,
aşterne şi culcă-te,
paznicul însuşi în vis scapătă.

– Femeie, poartă-ţi pretutindeni semnul,
ca o cruce bolta te copleşeşte,
de sub arcade, pe sub portaluri,
prin toată lumea tusea ta descreşte.

Umbră din umbră desluşită,
gândul zăbranic asupră-ţi pregetă.
În rătăcire pierde-te, pierde-te,
cetatea e surdă şi zăvorâtă.

Poem de Ion Vinea


Scriitori români care au trecut prin închisorile comuniste

Litera V
Dumitru Vacariu

Nicole Valéry (1919 – 1996)

Ion Valjan (Vasilescu)

Ernest Verzea (1917 – 2003)

Ion Vinea (1895 – 1964)

Pan Vizirescu (1903 – 2000)

Vasile Voiculescu ( 1884 – 1963)

Alice Voinescu  (1885 – 1961)

Mircea Vulcănescu (1904 – 1952)

Romulus Vulcănescu (1912 – 1999)





Institutul Blecher – o întâlnire cu doi autori versați

Ultima întâlnire (a XV-a) a Institutului Blecher promitea să fie „o ediție de colecție” și nu a fost prea departe de această titulatură. Cei doi autori invitați, poetul Ionel Ciupureanu și prozatorul Radu Aldulescu au la activ importante cărți de poezie, respectiv romane.

Radu Aldulescu a  citit capitolul „Vremuri în schimbare – băieți buni și de treabă” din romanul pe care ne-a spus că îl va finaliza în aprilie și care se va numi „Ana Maria și îngerii”. Într-o scurtă discuție înainte de lectură mi-a mărturisit că romanul nu va avea un stil deosebit față de ultimul său roman „Mirii nemuririi”, dar că povestea va fi  una cu mult mai captivantă.

Ionel Ciupureanu a citit 14 poeme dintr-un volum pe care îl are în pregătire, despre care și-a exprimat temerea că va găsi cu greu o editură unde să-l publice. Poezia lui a fost bine primită de mai toți cei prezenți, unii chiar și-au exprimat deschis admirația.

Pentru că pe saitul dedicat Institutului Blecher se  găsește o cronică detaliată (consemnată de Gabriel Daliș ) a celor întâmplate, eu am să-mi exprim doar propria opinie despre cele două lecturi.

La proza lui Radu Aldulescu am remarcat un stil bine conturat, pe care îl recunosc cu ușurință ținând cont de lecturile  mele anterioare din opera acestuia. Știe foarte bine să capteze cititorul fără a folosi cine știe ce artificii stilistice, realismul său capătă de multe ori aspectul unui reportaj. Nu sunt un mare admirator al său, dar nu înseamnă că nu-i recunosc meritele felului cum a „înghețat” anumite aspecte ale societății românești de după 1989 și a talentului cu care a creat personaje memorabile.

Poezia lui Ionel Ciupureanu nu îmi era foarte cunoscută, mărturisesc că am găsit pe internet un grupaj de poeme care nu mi-a plăcut. Dar lectura sa de la Blecher mi-a creat o impresie mult mai bună, poate și de unde felul în care aceste poeme formate din distihuri mi-au sugerat o mai mare limpezime. Legat de stilul său foarte personal și plin de frământări  neobișnuite, adaug un plus la impresiile mele. O poezie de care nu mă simt foarte atras, dar căreia nu pot să nu-i recunosc  meritele.

A fost o ediție deosebită, care paradoxal, s-a bucurat de un interes mai redus față alte întâlniri cu literatura contemporană prilejuite de această oportună ințiativă a lui Claudiu Komartin.

Q

Bonus două dintre poemele lui Ionel Ciupureanu.


Peretele și umbra


Vedeam peretele și-o umbră

speriată de umbra peretelui


mă străduiam și era invers

în umbra pe care o gândisem


halucinam până se desfigura

ce s-ar pretinde că e


printr-un efort erau ancorate frânturi

invers sau miraculos


țipetele se transformau lent

în chipuri vagi


mișcam brațul fără efort

aparțineam altcuiva evident


părea logic mi-ai răspuns intră

repulsia creștea pe măsură ce ezitam


momentul fatal se metamorfoza

îmi grăbeam fuga


am și încercat să accelerez scurgerile

monotone de zile


ți-am vorbit și despre platfus

era logic.


Ghivece în floare


N-am să mai sufăr îmi spuneai fără vlagă

lipește-ți ușor carnea de copacii în floare


sunt și ghivece pe pajiștea asta

cumpără-mi flori să nu mai putrezesc


și nu mai plânge

fiecare se-mpiedică de fiecare


eu mă opresc tu treci

liniștit mai departe


pe pajiște mai e și carnea ta-n floare

poate râd îmi ziceam neatent.





Avem timp

Avem timp pentru toate. Să dormim,

să alergăm în dreapta și-n stânga,

să regretăm ce-am greșit și să greșim din nou,

să-i judecăm pe alții și să ne absolvim pe noi înșine,

avem timp să citim și să scriem,

să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris,

avem timp să facem proiecte și să nu le respectăm,

avem timp să ne facem iluzii

și să răscolim prin cenușa lor mai târziu.

Avem timp pentru ambiții și boli,

să învinovățim destinul și amănuntele.

avem timp să privim norii, reclamele sau un accident oarecare

avem timp să ne-alungăm întrebările,

să amânăm răspunsurile,

avem timp să sfărâmăm un vis și să-l reinventăm,

avem timp să ne facem prieteni, să-i pierdem,

avem timp să primim lecții și să le uităm după-aceea,

avem timp să primim daruri și să nu le înțelegem.

Avem timp pentru toate.

Nu e timp pentru puțină tandrețe.

Când să facem și asta murim.

Poem de Octavian Paler


Institutul Blecher (XV) – invitație

Institutul Blecher vă invită la a XV-a sa ediție ce va avea loc în Sala Oglinzilor de la sediul USR (Calea Victoriei nr. 115). Asta se va întâmpla miercuri 24 martie începând cu ora 18,30. Invitați sunt scriitorii Radu Aldulescu și Ionel Ciupureanu.


Revărsat în alții

Petre Tuțea, câteva dintre vorbele sale:

Carte

În afară de cărți nu trăiesc decât dobitoacele și sfinții: unele pentru că nu au rațiune, ceilalți pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conștiință.

Comunism

Comunismul este un cancer social. Unde se instalează, rămâne pustiu.

Moarte

Cine slujește lui Cronos este obsedat de imaginea cimitirului.

Om

Deoarece setea de absolut nu i-a fost satisfăcută la grad biopshic, omul e etern trist.

Umanitatea o iubești lesne. Pe om, mai greu.

Personalitatea

Personalitatea e acel individ înzestrat cu capacitatea de a se dărui. Eroul este o personalitate, deoarece nu-și mai aparține.

Profesor

Mi-ar fi plăcut să fiu profesor. Profesorul este fabricant de oameni. Profesorul seamănă cu un tâmplar care ia un lemn murdar din noroi, îl spală și face mobilă de lux.

Scrisul

E foarte greu, când ai responsabilitatea a ceea ce faci, să te pui pe scris, fiindcă scrisul te definitivează, în sensul că te arată fără posibilitate de ieșire.


Scriitori români care au trecut prin închisorile comuniste

Litera Ț

Gabriel Țepelea

Vasile Țepordei (1908-2002)

Petre Țuțea (1902-1991)

Litera U

Ion Stroe Udrea

Ion Urcan

Iohann Urwich


Institutul Blecher – poezie și proză la superlativ

A trecut și ediția a XI-a  a Institutului Blecher și aventura continuă, iar cu fiecare lectură tot mai mulți iubitori de literatură se conving de soliditatea acestui demers. Autorii care sunt aleși să citească o fac cum este și firesc, cu multă seriozitate, oferindu-le celor prezenți adevărate momente de delectare. Ultimii scriitori care au fost în acestă postură au fost Gabriel Daliș și  Marin Mălaicu-Hondrari.

Gabriel Daliș a citit douăsprezece poeme scrise într-un stil inedit în contextul actualei generații de poeți. Stilul său auster ce tinde spre o maximă esențializare a stârnit o mică polemică între Felix Nicolau și Octavian Soviany pe tema actualității unui astfel de discurs. Eu consider că este benefică existența unei astfel de demers original, Gabriel este posesorul unei expresii pe care nu o văd a fi deloc anacronică.

Marin Mălaicu-Hondrari a prezentat un fragment din romanul său în pregătire care se numește „Apropierea” și i-a încântat pe mai toți cei prezenți. Și eu am avut puternica impresia că am avut parte de cea mai bună proză pe care am auzit-o la întâlnirile la care am participat la Institutul Blecher. Am remarcat mai toate atributele unei proze de calitate, personaje bine conturate, o narațiune care curge lin într-un registru al cărui nivel este suficient de ridicat pentru a se adresa cititorului absorbit de marea literatură a lumii. Un autor „cu o mână sigură” ce reușește să mențină  un nivel ridicat în mai tot ce scrie, fie că e poezie sau proză.

Am văzut și de această dată la Institutul Blecher fețe noi, semn că această minunată inițiativă literară devine tot mai cunoscută. Au comentat textele prezentate de cei doi autori Felix Nicolau, Octavian Soviany, Dumitru Bădița,  Doina Ioanid, Adrian Diniș, Miruna Vlada, Gelu Diaconu, Mihai Duțescu, George Dumitru și Dragoș C. Butuzea. I-am mai remarcat printre cei prezenți pe Dana Banu, Adela Greceanu, Victor Potra, Laura Markovski, Ana Toma, Stoian G. Bogdan și Gelu Vlașin. Au fost prezenți și părinții veșnic  îndurerați ai celui care a fost poetul Virgil Constantin Bănescu. Lumina în sală a fost mai slabă, dar parcă toți am plecat de la acest eveniment cu fețele mai luminoase.

Q

Bonus două poeme dintre cele prezentate de Gabriel Daliș.


Tot mai departe


: de când visez îmi cad dinții.

zâmbetul stă pe o masă plină cu cărnuri acum.

deseori mă uit la câte un soare rotund

și aproape cred că e dimineață,

ca la un om dispărut pe care l-am găsit numai eu.

mă ascund până aici,

în iarba înaltă.


Autoportret


: sunt tot mai orb când e vorba de oameni.

văd numai ferestre vechi prăbușindu-se

din pereți

pe străzi înguste

pline de ceilalți oameni.

par un înviat

trezit pe o strașină.

m-am închegat în mine

ca sângele sub o căzătură,

dorm într-un pat înfricoșător și adânc

și nici un vis nu mă îmbrățișează.

îmi place să mă ascund

şi îmi place să caut

sunt ca un câine mare și alb

abia găsit.




Stradivarius

Gheorghe Tomaziu, Maison sur les collines, Balcic

Cine a bătut în noapte lucitoare cuie
să-și prindă haina plină de lumină?
Pe apa morții către sursa lină
viori cu gâtul ridicate suie.
Bună dimineața în struna ta – Cine poate înțelege
călătoria cu valuri la subțioară?
Ce lege neștiută va culege
struna ușoară?
Nu vine nimeni nu mai pleacă
și-n așteptare meșterul tâmplar
din cercuri de tulpina mai cioplește oleacă
pentru auz un proaspăt mădular.
Ceva cum e antena de albină ori furnică
prin care cugetul de-a dreptul să patrundă,
cu vântul sparte la muchii se despică
miezul să apară tânăr fremătător de undă.
Tot prin cântare a trecut la pas
prin toamnă-vară timp nedefinit
marele – voinicul – contrabas
spre locul calm de odihnit.
Suntem matrozi desprinși din lumea întreagă
o stea pătată cu pamânturi rare, moi,
face podoabă cu vechi locuri din vetre, de la noi,
să înflorească pânze, corabia dezleagă.

Poem de Constant Tonegaru

Scriitori români care au trecut prin închisorile comuniste

Litera T

Păstorel Teodoreanu(1894 -1964)

Liviu Teodoru

Gheorghe Tomaziu (1915 – 1990)

Constant Tonegaru (1919 – 1952)

William Tutok

Sandu Tudor (1896 – 1962)