Tag Archives: Sala Oglinzilor

Institutul Blecher (XVI) – invitație

Institutul Blecher vă invită la a XVI-a sa ediție ce va avea loc în Sala Oglinzilor de la sediul USR (Calea Victoriei nr. 115). Asta se va întâmpla miercuri 30 martie începând cu ora 18,30. Invitați sunt scriitorii Silviu Gherman și Ioana Miron.


Institutul Blecher – o întâlnire cu doi autori versați

Ultima întâlnire (a XV-a) a Institutului Blecher promitea să fie „o ediție de colecție” și nu a fost prea departe de această titulatură. Cei doi autori invitați, poetul Ionel Ciupureanu și prozatorul Radu Aldulescu au la activ importante cărți de poezie, respectiv romane.

Radu Aldulescu a  citit capitolul „Vremuri în schimbare – băieți buni și de treabă” din romanul pe care ne-a spus că îl va finaliza în aprilie și care se va numi „Ana Maria și îngerii”. Într-o scurtă discuție înainte de lectură mi-a mărturisit că romanul nu va avea un stil deosebit față de ultimul său roman „Mirii nemuririi”, dar că povestea va fi  una cu mult mai captivantă.

Ionel Ciupureanu a citit 14 poeme dintr-un volum pe care îl are în pregătire, despre care și-a exprimat temerea că va găsi cu greu o editură unde să-l publice. Poezia lui a fost bine primită de mai toți cei prezenți, unii chiar și-au exprimat deschis admirația.

Pentru că pe saitul dedicat Institutului Blecher se  găsește o cronică detaliată (consemnată de Gabriel Daliș ) a celor întâmplate, eu am să-mi exprim doar propria opinie despre cele două lecturi.

La proza lui Radu Aldulescu am remarcat un stil bine conturat, pe care îl recunosc cu ușurință ținând cont de lecturile  mele anterioare din opera acestuia. Știe foarte bine să capteze cititorul fără a folosi cine știe ce artificii stilistice, realismul său capătă de multe ori aspectul unui reportaj. Nu sunt un mare admirator al său, dar nu înseamnă că nu-i recunosc meritele felului cum a „înghețat” anumite aspecte ale societății românești de după 1989 și a talentului cu care a creat personaje memorabile.

Poezia lui Ionel Ciupureanu nu îmi era foarte cunoscută, mărturisesc că am găsit pe internet un grupaj de poeme care nu mi-a plăcut. Dar lectura sa de la Blecher mi-a creat o impresie mult mai bună, poate și de unde felul în care aceste poeme formate din distihuri mi-au sugerat o mai mare limpezime. Legat de stilul său foarte personal și plin de frământări  neobișnuite, adaug un plus la impresiile mele. O poezie de care nu mă simt foarte atras, dar căreia nu pot să nu-i recunosc  meritele.

A fost o ediție deosebită, care paradoxal, s-a bucurat de un interes mai redus față alte întâlniri cu literatura contemporană prilejuite de această oportună ințiativă a lui Claudiu Komartin.

Q

Bonus două dintre poemele lui Ionel Ciupureanu.


Peretele și umbra


Vedeam peretele și-o umbră

speriată de umbra peretelui


mă străduiam și era invers

în umbra pe care o gândisem


halucinam până se desfigura

ce s-ar pretinde că e


printr-un efort erau ancorate frânturi

invers sau miraculos


țipetele se transformau lent

în chipuri vagi


mișcam brațul fără efort

aparțineam altcuiva evident


părea logic mi-ai răspuns intră

repulsia creștea pe măsură ce ezitam


momentul fatal se metamorfoza

îmi grăbeam fuga


am și încercat să accelerez scurgerile

monotone de zile


ți-am vorbit și despre platfus

era logic.


Ghivece în floare


N-am să mai sufăr îmi spuneai fără vlagă

lipește-ți ușor carnea de copacii în floare


sunt și ghivece pe pajiștea asta

cumpără-mi flori să nu mai putrezesc


și nu mai plânge

fiecare se-mpiedică de fiecare


eu mă opresc tu treci

liniștit mai departe


pe pajiște mai e și carnea ta-n floare

poate râd îmi ziceam neatent.