Tag Archives: rubaiate

Cel mai iubit poet

Cel mai căutat pe blogul meu și îmi permit să deduc,  cel mai iubit dintre poeții aflați în q-zone, este de departe  persanul Omar Khayyam. E tot timpul pe acest blog la „top articole” cu câteva dintre rubaiatele sale pe care le-am postat în martie anul acesta. De data asta am ales un singur catren, ilustrează bine ziua ce tocmai a trecut.

 

Parfumuri, ochi frumoși, vin, buze, poezii —
Doar jucării în Timp, doar jucării…
Indiferență, muncă, singurătate, ură —
Doar praf în drumul Timpului, țărână!…
***
Parfums, beaux yeux, coupes, lèvres, chants —
Des jouets, des jouets dans le Temps…
Indifférence, travail, solitude, prière —
Poussière dans le Temps, pousière!…

Traducerea Paula Romanescu(versiunea româna și franceză)

Reclame

Poezie persană – Omar Khayyam (1048-1131)

Savantul-poet Omar Khayyam s-a născut în Nișapur, unde după moartea sa, persanii i-au ridicat un monument funerar ale cărui arcuri sugerează traiectoriile aștrilor. El a fost cunoscut în timpul vieții sale și chiar și o perioadă după moarte din postura de savant filosof, discipol al lui Avesina. Din postura de matematician, astronom și medic la curtea lui Malekșah a lăsat un celebru tratat de algebră(în limba arabă) și a colaborat la reforma calendarului iranian. În anul 1074 a întemeiat un institut astronomic care a ființat până în anul 1092.

Reputația sa de mare poet s-a impus cu timpul, astronomul care după ce calcula crugul planetelor își lua din când în când răgazul de a cizela rubaiatele ce aveau să-i aducă laurii nemuririi. Omar laudă vinul interzis de preceptele islamice, proslăvește hoinăreala liberă si lipsită de griji a dervișilor și înfierează ipocrizia clerului islamic. Din această cauză ele au circulat mai multe secole pe sub mână, ferite de privirile celor care impuneau drastice canoane religioase. Abia în secolul al XIX-lea prin traducerea făcută de E. Fitzgerald în engleză, rubaiatele au cunoscut consacrarea universală. Ele sunt astăzi preluate în mai toate limbile pământului, făcându-l pe Khayyam unul dintre cei mai cunoscuți poeți.

Am ales zece rubaiate care sper să fie edificatoare:

*

Noi și vinul și iubita-n colțul ăsta de ruinuri,

fără gând de mântuire, fără temere de chinuri,

duh și trup, ulcea și haină-n drojdie de vin s-adapă —

slobod sunt, scăpat de-acestea: Aer, Foc, Pământ și Apă!


*

Fiecare firimitură de pământ avut-a viață:

fost-a chip-de-soare, fost-a chip-de-lună ce răsfață.

Firul colbului pe chipul dragei șterge-l lin: odată

firul colbului acesta fost-a chip de mândră fată.


*

Doar o clipă îmbinarea de stihii te ocrotește

Du-te și petrece-ți viața, chiar când lumea te mâhnește.

De-nțelepți s-asculți, căci trupul, în adâncu-i miez când crapă,

e doar pulbere și boare, flacără și strop de apă.


*

Amfora-asta-a fost ca mine un nebun de dor și jale,

rob gemând  în lanțuri negre: cârlionții dragei sale.

Toarta asta de pe gâtul amforei a fost odată.

braț încovoiat pe după gingașul grumaz de fată.


*

Când plesnesc bobocii-n floare, pași pe mal de râu să-ncetini

către marginea câmpiei, cu vreo doi sau trei prieteni

și iubita ca o zână. Adu-ți, plin cu vin, ulciorul:

cine-o bea din zori, n-o duce, de moschei și temple dorul.


*

Adu-mi ăst rubin în cupa de cleștar, cu dulce șopot,

adu-mi ăst prieten-sfetnic al oricărui om ce-i slobod!

Întrucât durata lumii pământene-i precum valul,

precum vântul care trece — adu-mi, plin de vin pocalul!


*

O, prietene, trecutul lumii, oare, te frământă?

Pentru ce-n zadar îți chinui gândul, inima plăpândă?…

Vesel fii, petrece-ți viața, și de gânduri să te scuturi,

căci n-a stat la sfat cu tine lumea dintru începuturi!


*

Bea din băutura asta, care-i veșnicia vieții,

bea comoara de plăcere, bea văpaia tinereții!

Arde-n vâlvătăi ca focul viu, pe dinlăuntru arde,

dar priește întristării, apă vie-i pentru moarte.


*

Dacă-n lume sunt statornic pe-o vecie de-o clipită

e păcat să stau eu fără băutură și iubită.

Rai și iad? Speranță, teamă? Vechi și nou? Cu vorbe plouă.

Când o să mă duc, ce-mi pasă dacă lumea-i veche, nouă?…


*

O, Khayyam, de băutură beat când ești, să fii ferice!

Dacă ai un chip-de-roză lângă tine, fii ferice!

Cum răsplata lumii noastre-i a neantului matrice —

mort să mi te-nchipui, însă, cum ești viu, să fii ferice!

 

Traducerea George Dan