Tag Archives: politice

Înfierarea

În cușca de fier

I-au închis pe țărani — i-au dus

Să-i înfiereze ca pe vite:

De cu seară se vesteau dubele în sat,

După duhoarea de benzină,

Ca mirosul de fiară;

Pe pământul înghețat

Se auzeau cizmele gonacilor,

Animale mugind și păsările

Scheunând în somn;

Cu arcane de mătase

Se strecurau pe porțile dosnice, spărgeau

Gardurile — cei deprinși la vânătoarea

Aproapelui.


Că omul tăia lemnele,

Că omul ducea apă,

Că umplea traista cu grăunțe cailor

Că-și scutura căciula de pleava de grâu,

Că-și scutura sacii de praf și

Pulberea mălaiului;

Că omul căra-n coșul de răchită

Porumb pentru moară —

Că omul țăran își făcea lucrările sale

De țăran —

Vănătorii săreau de după porți,

Ieșeau din șuri, din magaziile cu sămânță

De după ușile grajdurilor

Cu ștreangurile de mătase.


Cădeau arcanele pe gâtul țăranului,

Pe brațe: îl împiedicau cu piedici

De cal; legau pe cel ce-a tăiat lemne

Cu piedică de fier la mâini;

Pe cel ce adusese apă de spălat copiii

Îl împilau de brațe,

Pe cel ce dădea de cu seară la vite

L-au legat cu frânghii la gât;


Cum îi atingeau arcanele

Se prefăceau în animale,

În păsări — și prea puțin în fiare:

Erau scoși din curți cu frânghiile-n coarne,

Duși de căpestre roșii, târâți

Cu juvețele — cei  mai cuprinși, cu avere.


Adunați în jurul templului pângărit,

În jurul idolilor răsturnați —

Păsări, cai de plug și din când în când

Câte un lup; fiară, cel mai sărac;

Cu piepții cămășilor despicați;

Cu gurile pline de sânge;

Împilați, cei mai periculoși,

Din câte patru părțile lumii pârliți.


În vatra focului ardea fierul rușinii;

Prin scorbura cămășii de tort

Li se împlânta în pieptul stâng

Semnul înfierării;

Vuiau foalele să ațâțe focul

În care se coceau ștampilele;

Cei din semințiile lui Iuda

Ridicau cumplitele sigilii, le trânteau

În carne de țăran; abur, sânge

Miros de carne friptă

Copleșea lumea:

Ca boii, ca păsările îngrămădiți

Și fără apărare.


Răsturnați apoi în pivnițele Babilonului

Deprindeau un cântec

Al robilor uniți: cântau muncitorii

Cântau și cei munciți; și cei cu pământ

Și cei săraci-lipiți: Hai la lupta

Cea mare…

Acel cântec noi l-am învățat

Și de la unii și de la alții —

Nenorociții de noi, cei mai fără viitor

Dintre toți cântăreții!

Poem de  Ion Gheorghe – din volumul „Elegii politice”(1980)