Tag Archives: odaie

Ce se întâmplă după ce părăsești odaia

Am încuiat ușa în urma mea. Iată
Și cheia strălucitoare. Am hotărât
Să cobor în mica grădină, jos,
Unde sunt cei fericiți, am hotărât să merg
Printre ei, nimic să nu se întâmple,
Doar eu să-mi aleg un loc bun,
După noroc, să-mi amintesc odaia mea
De sus, în locul unde am adormit
Un abur se ridică acum,
Să privesc cum se pierde o conductă de fier
În mare, să mă gândesc, să mă gândesc
La anii mei buni ca levănțica,
Asta am hotărât. Abia la urmă să mă întorc
Acasă și cineva pe pod
Să mă privească tăcut.

Poem de  Vasile Petre Fati


Tinerețe

Când am intrat în odaia de sus, eram tânăr. Și

casa, sub acoperișul ei

în nenumărate ape, era tânără. Întâmplarea face că

ajungi într-un oraș, ridici casă și-ți porți femeia

în odaia de sus iar în toate astea e-o

durere îndepărtată.

E ca și cum ai învăța de capul tău,

o limbă străveche. E ca și cum ai purta,

între oasele frunții, vecinii tineri care

se-nverșunează-n întristarea lor.

Poem  de Adrian Suciu – din volumul „Singur”(1996)