Tag Archives: nud

Nud de primăvară

Doarme în liniștea câmpului goală,
Întinsă, ușor aplecată pe umărul drept —
Ghioceii se-nalță lipindu-și urechea de sâni
Ca să-i asculte cântecul inimii.

Floare de umbră, floare de lumină,
Noaptea așează pe coapse, pe pântecul plin —
Prin pletele negre vântul alunecă singur
Ca prin ierburi cu arome amare.

Și câmpul clocotește de sevele tinere,
De sevele tinere, de sevele tinere cântă pâraiele,
Și plantele cresc în jurul ei noaptea
Înfiorate de atingerea pulpelor goale.

Iar de căldura trupului, florile
Și-au deschis ochii umezi — deși e departe
Clipa când soarele răsărind va zvânta
Lacrimile mari ce le sclipesc printre gene.

Poem de  A. E. Baconsky


Nud în întuneric

Mi-e somnul tot mai străveziu. De-acum
te pot vedea mai bine pe-ntuneric,
pot urmări pe trupul tău cum noaptea
cu iedera-i necunoscută crește,
și sânii legănându-se ca două
stele de mare. Câteodată luna
venind prin geam îți aurește șoldul,
ca vechilor statui — mărgăritare
cad licărind în jurul fiecărui
sărut al meu și iedera dispare,
rămâne numai frunza de acantă,
aur și negru coborând în taina
coapselor tale. Somn de ocean,
somn translucid mi-e dat să dorm de-acuma,
și valuri ondulate-n vântul rece
simt vârsta echinoxului. Mai bine
te văd, mereu mai bine pe-ntuneric,
urcând din adâncimi prin somnul meu,
ca o naiadă goală.

Poem de  A. E. Baconsky


Maja Desnuda

Maja desnuda

Pictorul privi cu desfătare la forma grațioasă și delicată, luminoasă, de parcă înlăuntrul ei ardea flacăra vieții iluminând carnea palidă ca o perlă. O umbră abia perceptibilă învăluia misterul feminității ei; lumina îi lăsa un punct luminos pe genunchii fin rotunjiți și, din nou, umbra se întindea în jos către piciorușele cu degetele lor delicate, trandafirii, ca de copil.

Femeia era mică, grațioasă și rafinată; o Venus spaniolă a cărei siluetă suplă, bine proporționată, era doar puțin împlinită, abia cât să dea o rotunjime formelor. Ochii ei de chihlimbar care străluceau cu viclenie aveau o privire tulburătoare; gura purta în colțurile ei grațioase atingerea trecătoare a unui zâmbet etern, pe obrajii, coatele și picioarele ei, tonul trandafiriu avea transparența și strălucirea umedă a celor scoici care își deschid culorile misterioase în adâncurile tăinuite ale mărilor.

—  Maja lui Goya. Maja Desnuda!

Fragment din romanul „Maja Desnuda” al lui Vicente Blasco Ibáñez