Tag Archives: Ilie Constantin

Arca

Furtuna de primăvară-a răscolit
umbrela salciei,
în vârtejul de aprilie
s-a prins de crengile grădinii vălul
de aur ce-mi ascunde morții,
câinii mei credincioși, bătrânele
slugi — câți de atunci
(când salcia era blondă și eu cu praștia
îi retezam inelele) s-au prăbușit,
de vii, în trapă. Sigur, vijelia
i-o aduna sub vechiul, cunoscutul
acoperiș, departe însă, mai departe
de-acest pământ mușcat de fulger,
unde sânge și var tot clocotesc în urma
tălpii de om. În cuhnie aburește
polonicul, scoica lui cu lungi reflexe
chipuri osoase concentrează, boturi
mult ascuțite, și-n final magnolia
îl ocrotește când o suflă vântul. Vijelia
de primăvară arca mi-o lovește c-un lătrat
de devotament, o, pierduților!

 

Poem de Eugenio Montale
Traducerea Ilie Constantin
Reclame

Zi și noapte

Chiar și un fulg zburând îți poate desena
chipul, ori raza ce se joacă de-a v-ați ascunselea
printre mobile, capriciul unei oglinzi
de copil peste acoperișuri. Pe ocolul de ziduri
trene de aburi alungesc turlele plopilor
și jos se-nfoaie pe crăcană papagalul
tocilarului. Apoi noaptea de zăduf
peste piață, și pașii răsunând, și veșnic această
trudă aspră de a ne scufunda pentru a răsări egali
de secole, ori de clipe, din coșmaruri ce nu pot
afla din nou lumina ochilor tăi în peștera
incandescentă — și iar aceleași strigăte și plânsetele
lungi pe verandă
când bubuie lovitura care-ți înroșește
gâtul și sfărâmă aripile, o primejdioasă
vestitoare a zorilor,
și se trezesc mănăstirile și spitalele
la o sfâșiere de trâmbițe…

 

Poem de Eugenio Montale

Traducerea Ilie Constantin