Tag Archives: George Bacovia

Poema finală

Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni,
Ascuns în pivnița adânca, fără a spune un cuvânt.
Singur să fumez acolo, neștiut de nimeni,
Altfel, e greu pe pământ…
Pe stradă urle viața și moartea,
Și plângă poeții poema lor vană…
Știu…

Dar foamea grozavă nu-i glumă, nu-i vis —
Plumb, și furtună, pustiu,
Finis…
Istoria contemporană…
E timpul… toți nervii mă dor…
O, vino odată, măreț viitor!
Eu trebuie să plec, să uit ceea ce nu știe nimeni,
Mâhnit de crimele burgheze fără a spune un cuvânt,
Singur să mă pierd în lume, neștiut de nimeni,
Altfel, e greu pe pământ…

 

Poem de George Bacovia

Reclame

Nocturnă

Uitarea venea… a venit.

O lacrimă cade jos, totul tace,

Lampa obosită a clipit,

Orice obiect atins șoptește: lasă-mă-n pace…

 

De-acum…

Auzi, ploaia plânge pe drum

Pe un adânc tumult,

Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult…

 

Adorm… ascult…

Afară, la fereastră, toamna a spus:

– Of!…

 

Poem de George Bacovia



Ego

Tot mai tăcut și singur
În lumea mea pustie —
Și tot mai mult m-apasă
O grea mizantropie.

 

Din tot ce scriu, iubito,
Reiese-atât de bine —
Aceeași nepăsare
De oameni, și de tine.

 

Poem de George Bacovia


Seară

Liniște…
Nu se mișcă nimic.
Foi galbene, uscate,
Roșii
Că vor pica…
Pe după case
Stă soarele
Spre apus.
Liniște…
Nu se mișcă nimic.
Culori vii
Și lungi,
Înspre apus.
Pe nesimțite,
Încet,
Au dispărut aureole…
Noapte.

 

Poem de George Bacovia.

 

 

 

 


Bacovia șoptindu-mi

Doar plouă cu cenușiu peste toate

și teama se urcă pe chipuri.

Se-ascund prin odăi visătorii…

E toamnă-n cântări; nici vântul nu poate…

*

Doar plouă cu cenușiu peste toate.

Somnul pătrunde prin răni —

un vis, o nălucă…, doar șoapte

trec iar printr-o mie de stări.

Sunt singur, etern melancolic…

*

Sunt sus peste nopți; peste ape.

Trec iar printr-o mie de stări

și teama se urcă pe chipuri,

iar somnul pătrunde prin răni.

 

Acesta e un poem pe care l-am scris în adolescență, când poezia lui George  Bacovia însemna pentru mine vârful. Eram foarte bucuros că reușisem să-mi procur cartea cu opera sa integrală. Nici acum nu a coborât foarte mult în preferințele mele.


Psalm

Iubito, cu fața de mort,

Fecioară uitată în turn,

Plângând în balcon

Cu grai monoton,

Cu suflet taciturn —

În visul meu te port.


Iubito, cu fața de mort,

Mireasă pe tron,

Cu grai monoton

În visul meu te port.


Iubito, cu fața de mort,

De geniu trăsnită,

De-a pururi monotonă,

Goală madonă,

De crini prăfuită —

În visul meu te port…

Poem de George Bacovia din volumul „ Cu voi…” (1930)