Tag Archives: frumoasă

Dar

Nu pot lăsa acest an să treacă fără să fac măcar un dar. Așa că îi dăruiesc ei acest poem din volumul meu de debut, care este foarte posibil să apără în 2013. (Motivul îi este cunoscut doar ei și lui Răzvan)

o frumoasă obișnuință
recunosc într-o zi ploioasă umbrela ta printre miile de umbrele
ce alunecă pe bulevard ca florile lăsate pe apă
o urmăresc până când ajungi la intrarea în bloc
știu că o închizi înainte de a apăsa butonul interfonului
cum bine cunosc faptul că în lift te strâmbi în oglindă
apoi ajunsă la etajul zece faci un șotron din pătratele de mozaic de pe hol
și felul în care bați în ușă e inimitabil
fug să-ți deschid
dar în fața ușii nu este nimeni

Poem de George Floarea

 
Reclame

Poezie persană – Khadgiu(1290-1352)

 

Khadgiu s-a născut la Kerman.  A dus o viață de hoinar prin orașele Tabriz și Bagdad, asta până s-a stabilit la Șiraz, unde a și murit. Aici l-a cunoscut pe tânărul Hafez, care avea să devină cel mai mare poet al vremii și în ale cărui gazeluri se poate observa  și influența lui Khadgiu.

Khadgiu a îmbogățit gazelul de dragoste al lui Saadi cu concepțiile sale sufiste, deschizând noi orizonturi spre care s-a întins calea genialului Hafez.

 

Frumoasa din Kitai
Frumoasele asupritoare
sunt câteodată și miloase:
ne dau dureri, ne dau și leacuri.
Când șahii vin la vânătoare,
frumoase-mpiedică vânatul
legându-l de picior, la vreme
să-l scape de primejdii.
Iubito, cată către mine,
căci darnicii privesc o clipă
spre cei sărmani, măcar de dragul
aceluia ce ni-i Părinte.
Dă-mi un sărut din gura mică
sau vinde-mi-l, căci e o marfă
ce poate fi și-n dar trimisă,
dar poate fi și târguită.
Pe-ndrăgostiții tăi din poartă
nu-i alunga și fă-i să-și piardă
averea, capul, amândouă,
zicându-ți; „Domnul să te-ajute!”
Și dacă inima-mi se-nclină
către frumoase, tu, frumoaso
de la Kitai, să nu mă-nvinui,
căci bântuie păcatul ăsta
și-n galbena împărăție.
Și dacă-ți vei aduce-aminte
de mine, numele rostindu-mi,
o nedreptate nu vei face:
chiar șahii lumii, din greșeală,
și-aduc de cerșetori aminte.
O, preafrumoaso, nu mă miră
că ai greșit și tu, când înșiși
cei drepți greșiră calea dreaptă.

Traducerea George Dan