Tag Archives: fată

madrigal răsturnat

Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de piatră!…
Tot ce mi-ai dăruit sporește, urcă –
piere încet ce ți-am dat, așa cum seacă
bălțile neadânci uscate de vânt.
Mi-ai dat puțin – ți-am luat tot,
ochii mei te păstrează întreagă
și-n cana de lut a inimii mele
murmură sângele tău.
 
Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată de fum!…
Tot ce era frumos, tot ce era de preț
pe piept am luat, pe frunte, comori uriașe –
ce-a mai rămas e aproape nimic
și mai puțin încă, ce-a mai rămas,
încet, încet, tot mie-mi rămâne,
căci strâng după tine harnic, avar, bob cu bob,
ca vrabia în urma sacului rupt.
 
Ai rămas puțină, fată tristă, creangă desfrunzită!…
Ca un tâlhar sălbatic te-am prădat:
te-am jefuit de taine, de idoli,
de flori şi de lacrimi,
iar fluturele tău viu, luminos și năstrușnic,
ți l-am furat, dezgropându-l din inima ta
și lăsându-te stinsă, deșartă,
ca o veștedă crisalidă pustie.
 
Ai să te faci urâtă, fată tristă, fată amară,
ca o grădină bătută de grindină!…
Lacom, înfrigurat, te-am spălat în apele mele,
te-am ales, strecurându-te ca pe un nisip aurifer –
nimic n-am scăpat printre degete:
toată pulberea ta strălucitoare
e-n mine.
 
Chiar umbra ta, să n-o cauți zadarnic,
ți-am oprit-o pe zid, la plecare,
atunci când inima mea, explodând,
te-a spulberat.
Și iată mâinile mele, privește-le:
în palma lor a rămas încrustată
urma genunchilor tăi, așa cum rămâne
pe cojile nucii urma miezului dulce…
 
Săracă ai rămas, fată tristă, fată proastă
în mine sunt toate comorile tale,
tot ce mi-ai dăruit urcă, sporește –
piere încet ce ți-am dat, așa cum seacă
bălţile neadânci uscate de vânturi…
 
Și-ți strig în fiecare noapte, răutăcios,
deschizând fereastra spre luna ce scapătă,
îți strig mereu cu mâhnire adâncă și teamă:
ai să te faci urâtă, ai să te faci puțină,
fată tristă, fată de gheață.
 ♥
 Ai să te faci urâtă, fată amară!…
 ♦
Poem de Geo Dumitrescu
Reclame

Cărți apărute vara asta

Gabriel Daliș a lansat în vara asta la Festivalul de Poezie și Muzică de Cameră de la Bistrița(ediția a II-a) o carte menită să ne formeze o imagine cât mai clară despre opera sa poetică. E vorba de antologia „Pănă mereu” apăruta la Editura Charmides, o carte ce a adunat între coperțile ei poemele scrise în perioada 1996 -2005 de  poetul bucovinean. Poeme care au făcut parte din cele  patru volume ale acestui autor, e vorba de: Semnale de sâmbătă (1996), Întoarcere acasă(1998), Chip Împreună (1999) și Copacul fără urmaș (2005). Deasemenea, antologia mai conține și câteva poeme inedite.

Aerostate plangand La Editura Tracus Arte, aparițiile  se succed într-un  ritm care nu poate decât să  bucure iubitorii de literatura contemporană de calitate. Această editură și-a făcut se pare o misiune de credință  în a publica autori ce nu mai au nevoie de prezentare și opere demne de renumele acestora.

Și pentru că vorbeam de nume care înseamnă ceva în literatura română, semnalez o carte ce  a fost lansată la începutul verii în cadrul Târgului Național al Cărții de Poezie. E vorba de volumul de versuri „Aerostate plângând” al cunoscutului poet optezecist Traian T. Coșovei.

Toti sunt ingrijoratiO altă carte de poezie apărută la Tracus Arte (în colecția Neo) este „Toți sînt îngrijorați” a lui Vasile Leac. Un poet care a debutat în 2001 cu Apocrifele lui Gengis Khan. Așadar, un poet douămiist aflat acum la a cincea sa carte de versuri, una pe  care unele voci din mediul literar o consideră a fi cea mai bună dintre cărțile sale.

Două povestiri Poetul Cosmin Perța ne propune de această dată un roman care se numește „Două povestiri” .  Fiind unul dintre aceia care-i apreciază poezia sunt foarte curios să văd dacă și proza sa se ridică la nivelul „pretențiilor” mele.

http://dogmatista.files.wordpress.com/2010/08/vakulovski_coperta21.jpgUn alt roman apărut în această vară este „157 de trepte spre iad sau salvați-mă la Roșia Montană” al scriitorului Alexandru Vakulovski. Această carte a apărut la Editura Cartier din Chișinău, o editură ce publică tot  mai des literatura contemporană. Deja această carte a avut două lansări( la Festivalul Fân Fest de la Roșia Montană și la Timișoara), sper că se va face una și la București.

Poveste cu o fataȘi tot în vara asta a apărut la Editura Vremea o carte de proză scurtă ce se numește „Poveste cu o fată” a lui George C. Dumitru.  Pe acest autor în știu de pe vremea când am activat pe saitul Roliteratura, era și este(din câte știu) unul dintre cei mai buni prozatori care postează acolo. E o carte ce merită luată în seamă.

Q