Tag Archives: de-a viul

Teodor Dună – de-a viul

E o carte ce de aproape un an stă pe noptiera mea, nu mai știu de câte ori am citit-o, nici nu cred că este important acest aspect. Pe fața cărții scrie „de-a viul”, mai este și un nume, Teodor Dună, împreună descriu un unghi de nouăzeci de grade. Numele poetului perpendicular pe creația sa. Editura este Cartea Românească. De pe spatele cărții, Mircea Ivănescu ne asigură că între coperți vom găsi o poezie care trăiește.

După ce am fost la lansarea cărții(pe 3 martie), aproape convins că va fi una dintre cele mai bune cărți de poezie ale anului 2010, impresie pe care mi-am format-o în parte și în urma unei lecturi a lui Teodor Dună la Institutul Blecher. A urmat testul ce a avea să-mi confirme așteptările, lectura atentă a cărții. „E o carte ce va sta ceva timp pe noptieră” mi-am zis. Și așa a fost. Uite-mă acum, după atâta vreme, încercând să scriu ceva, în primul rând simțit(deloc influențat de alte voci), despre cartea asta cu poezie vie, ca apoi s-o pun în bibliotecă pe unul dintre rafturile cu cărți ce merită recitite.

La fiecare lectură, am avut sentimentul că îmi mai oferă ceva nou și că am la îndemână o lume ce trebuie explorată cu grijă, un univers care depinde de mine să-l pot transforma într-un vis ca o călătorie de inițiere sau într-un coșmar perfect.(văd cum blocurile zvâcnesc, cum străzile își clatină cimentul/ pulsând ca împinse de o inimă de inox. – din poemul aerul alb)  Primele două cicluri(„destrupări” și „de-a viul”) îți dau senzația unui hățiș al încercărilor(știu că merg cu un mort în spate și/că mortul are fața întoarsă spre cer și vede. –  din poemul el putrezește mai repede), pentru ca în ultimul(carla) să te apropie de o lume ideală, o pauză de moarte. Asta e dragostea, dincolo tot ce  este viu și tot ce este mort(departe de noi sărutul nostru./ trăiește într-o țară cu mult soare./în jurul lui o grădină cu iarbă înaltă/acolo unde s-a retras paturile sunt albe și moi./acolo duminicile sunt la fel de verzi ca ochii tăi verzi. – din poemul duminicile verzi). Așadar,  părăsirea corpului are un sens.

Obiecțiile mele se leagă de faptul că  anumite pasaje(ex: poemul camera) dau o impresie de preaplin, unele repetiții nu fac decât să încarce inutil, față de altele care parcă te pun în fața unui ritual.  O altă obiecție se leagă de  situațiile  în care am găsit construcții memorabile alături de unele mai puțin inspirate, primează totuși ansamblul, pentru că „de-a viul” este o carte scrisă de un poet la care se poate observa cu ușurință o conștiință a întregului.

Un volum de poezie bine articulat, ce în viziunea mea este cea mai bună carte scrisă de un poet tânăr în 2010. Dovada că Teodor Dună este una dintre vocile poetice în care ne putem încrede și în viitor.

 

Q

 


Un an bun pentru poezie

Anul 2010 a fost unul bun pentru poezia românească, o spun în primul rând din postura cititorului pus în poziția de a alege dintre zecile de titluri apărute pe parcursul anului. Vorbim  despre cărțile unor autori consacrați, de debuturi așteptate, de reeditări ale unor cărți ce meritau pe deplin asta și de antologii(de autor sau de grup). Am fost în anul ce a trecut la diverse evenimente legate de poezia contemporană(s-a putut vedea asta pe acest blog),  la lansări de carte, la lecturi publice, târguri de carte, cenacluri și chiar la lansarea unei edituri.

Am și niște preferințe:

Cea mai bună carte a unui poet tânăr(generația 2000): de-a viul – Teodor Dună

Cea mai bună carte a unui poet matur(generația 1990): Viața fără urmări – Adrian Suciu

Cea mai bună carte a unui poet consacrat (generația 1980): Aerostate plângând – Traian T. Coșovei

Cea mai bună antologie de autor:  Gabriel Daliș – : până mereu

Cea mai bună antologie de grup: Am să te sufoc dragă oraș(poeți tineri din Sibiu) –  Rita Chirian, Radu Vancu, Dan Herciu, Daniela Popa și Mihai Curtean.

Cel mai bun debut: Sorin Despot – Apasă

Cea mai bună traducere:  Corina Bernic, Gabriel H. Decuble și Alexandru Al. Șahighian – Oskar Pastior – Jaluzele deschise, jaluzele închise

Cel mai bun club de lectură/ cenaclu: Institutul Blecher

Cea mai bună editură care publică poezie : Editura Charmides

Cel mai important eveniment: Reeditarea antologiei „Aer cu diamante”


 

 

 

 


Teodor Dună la poeticile cotidianului

Joi, 1 aprilie de la ora 19.00

în club The Other Side (Str Brezoianu nr 4)

poeticile cotidianului ediția 128

poetic este plecare

cu

De-a viul

de

Teodor Dună

cu

participarea lui Cosmin Perţa


de-a viul (lansarea cărții)

Miercuri 3 martie, la Clubul Țăranului, s-a lansat volumul de  versuri „de-a viul” al poetului Teodor Dună.  Această carte a apărut la Editura Cartea Românească, unde există în ultimii ani bunul obicei de a se publica unii dintre cei mai importanți poeți contemporani. La această lansare autorul a fost însoțit de Ioan Es. Pop și Cosmin Ciotloș. Bianca Burța-Cernat a jucat rolul moderatorului.

Ioan Es. Pop a fost cel care a vorbit primul despre această carte(„de-a viul”) și autorul ei. A spus despre Teodor Dună că este un autor pe care îl apreciază iar cartea de față este una ce merită toată atenția.  A citit și un poem din volum.

Cosmin Ciotloș a vorbit din postura de critic, a mărturisit însă că această carte la pus mai mult în postura de a elogia. El afirmând despre ea că ar conține capodopere, nominalizând chiar câteva poeme.

Teodor Dună a citit un grupaj consistent dintre poemele aflate în acest volum. Evenimentul s-a încheiat cum era firesc cu o sesiune de autografe.

Lansarea s-a bucurat de un meritat interes, au fost în sală atât colegi de breaslă, cât și iubitori de poezie, cel mai bine s-a văzut asta la sesiunea de autografe unde se formase coadă. Am luat și eu cartea (cu tot cu autograf ) și după ce am s-o citesc voi vorbi mai pe larg despre ea. Oricum, după primele impresii, o văd a fi una dintre cărțile importante de poezie din 2010.

Q


O alegere dificilă

Am de făcut miercurea aceasta  o alegere grea între a XII-a ediție a Institutului Blecher și lansarea cărții „de-a viul” a  lui Teodor Dună. Ambele evenimente se vor desfășura începând cu  oră 18 în locații diferite, așa că nu există nici o șansă să se poată paricipa la ambele. Am să vi le  prezint totuși pe amândouă, decizia urmând s-o luați fără ca eu să înclin de partea unuia sau altuia dintre evenimente.

Institutul Blecher vă invită la a XII-a sa ediție ce va avea loc în Sala Oglinzilor de la sediul USR (Calea Victoriei nr. 115). Asta se va întâmpla miercuri 3 martie începând cu ora 18. Invitați sunt scriitorii Alexandru Potcoavă și Andrei Dósa.

Poetul Teodor Dună citește la Clubul Țăranului din cel mai recent volum al său.

Editura Cartea Românească vă invită miercuri, 3 martie, ora 18.00, la lansarea volumului de poezie de-a viul, de Teodor Dună. Evenimentul va avea loc la Clubul Ţăranului şi va fi moderat de Bianca Burţa-Cernat. Prezintă, alături de autor: Cosmin Ciotloş şi Ioan Es. Pop. Teodor Dună va citi cîteva poeme din volum.


Aproape de zece

Ediția (a X-a) din 17 februarie a Institutului Blecher promitea  încă dinainte să se desfășoare să fie una reușită. Asta pentru că ne propunea doi autori interesanți, e vorba de Teodor Dună și Augustin Cupșa. Teodor Dună ne-a citit șapte poeme din volumul său recent apărut la Cartea Românescă și care se numește „de-a viul”. Lansarea acestei cărți va fi pe 3 martie la Clubul Țăranului(Muzeul Țăranului Român) începând cu ora 18. Augustin Cupșa a citit fragmente dintr-o nuvelă care se numește „Profesorul Bumb și macii suedezi”.

Teodor Dună i-a convins pe mai toți cei  prezenți că scrie o poezie bună, iar cei care îi cunoșteau bine și primele două cărți „Trenul de treieșunu februarie”(2002) și „Catafazii”(2005) au remarcat progrese evidente atât în ce privește cristalizarea stilului său, cât și în ce privește o mai bună concentrare a poemelor în jurul temei alese. Pot spune, ca impresie personală, că am avut în față un poet care merită citit, urmează să-mi procur cartea și vorbesc mai pe larg despre asta.

Proza lui Augustin Cupșa a fost în general apreciată de cei prezenți, au fost și câteva semnalări ale unor „stridențe” stilistice. Și eu am conștientizat că am în față un autor cu un bun potențial de prozator.

Și de această dată Institutul Blecher s-a bucurat de un public avizat, fie că vorbim de alți scriitori sau doar de iubitori de literatură. Au vorbit critic, dar și admirativ despre textele citite Ion Zubașcu, Octavian Soviany, Miruna Vlada, Adrian Diniș, Dumitru Bădița și Florin Caragiu. Au mai fost în sală Dana Banu, Victor Potra, Aida Hancer, Gelu Vlașin, Stoian G. Bogdan, Ana Toma, Gabriel Daliș  și Andra Rotaru.

Claudiu Komartin poate avea primele motive de mulțumire, proiectul lui dă bune semne de maturizare. A fost o ediție reușită, aproape de nota zece.

Q

Postez aici și un poem dintre cele prezentate de Teodor Dună, e vorba de poemul care dă și numele cărții.

de-a viul


abia trecut prin miezul nopții

și eu înspăimântător de viu.

viața a o mie de oameni a năvălit în mine.

atât de viu, că o sută de vieți

au rămas în afara mea, înfășurate.


și apoi viața a încă o mie de oameni

și apoi viața peretelui, viața

lemnului, viața carcasei, toate se năpustesc

spre mine și mă umplu.


și orice este viu și orice a fost viu

își fac loc în mine și mă înconjoară.

viața mea e de neoprit. împânzește străzile, blocurile.

și totul începe să clocotească de viață.


și atâtea straturi de viu mă înconjoară,

că sunt acum la un kilometru de jur împrejur.


și nimeni mai plin și mai trecut

prin miezul nopții decât mine

și nimeni mai pregătit și mai înfășurat în vieți

ca-ntr-o mie de pieli.

îmi desprind mâinile de corp,

viața se învălmășește în jurul meu,

îmi ridic mâinile și toate viețile lor se varsă în mine

ca-ntr-un canal.


viul ăsta de o sută de tone spulberă orice,

străpunge carcasele,

străpunge cimentul și totul clocotește de viață:

asfaltul respiră, lemnul respiră, miezul nopții respiră.

și chiar dacă nu e nimeni în jur,

lumea fierbe de viață cu nimeni în ea.


acum, când viața mea nu mai cunoaște margini,

îmi ridic mai mult mâinile, îmi desfac degetele

și blocurile își scuipă  temeliile și tâșnesc

înnebunite prin aer

și la o sută de metri deasupra pământului

explodează ca mii de artificii.