Tag Archives: capătul nopții

song for myself

La vârsta

când poezia

nu mai e

o chestiune de

glande

oboseala îți face

ordine-n casă.

Îți pune pe masă

ciorba de

burtă

 a

bărbaților singuri.

Și începe

să-ți maseze

ușurel

tălpile.

Iar la noapte

(ca o femeie puternică

și o comunistă cinstită)

o să-ți lege de gât

un fular alb

o cravată de pioner.

Dar nu asta e

liniștea.

Dai de pământ cu

veioza.

La capătul nopții

nu-i decât capătul nopții.

Capătul

oribil al

nopții.

Poem de Octavian Soviany  din excelentul volum „Pulberea, praful și revoluția„(2012)