când ceața înlocuiește tot ce este viu
sunt la distanță egală de toate simțurile
lustruiesc obiectul sferic
și nimeni nu știe ce fac
sentimentele pot fi duse pe rând la perfecțiune
îmi trece prin minte un râu înghețat
limba îmi devine un pod pentru câteva cuvinte
să se ducă ele unde nu pot să ajung
între cine te iubește și cine nu te iubește
între ce iubești și ce nu iubești
niciodată în povestea din capul tău
izgonit înainte ca visul să se deruleaze
cu toată viața în vine
cu toată moartea în carne
un cactus crește în stomac
și nu promite nimic
George Floarea