Tag Archives: arca

Arca

Furtuna de primăvară-a răscolit
umbrela salciei,
în vârtejul de aprilie
s-a prins de crengile grădinii vălul
de aur ce-mi ascunde morții,
câinii mei credincioși, bătrânele
slugi — câți de atunci
(când salcia era blondă și eu cu praștia
îi retezam inelele) s-au prăbușit,
de vii, în trapă. Sigur, vijelia
i-o aduna sub vechiul, cunoscutul
acoperiș, departe însă, mai departe
de-acest pământ mușcat de fulger,
unde sânge și var tot clocotesc în urma
tălpii de om. În cuhnie aburește
polonicul, scoica lui cu lungi reflexe
chipuri osoase concentrează, boturi
mult ascuțite, și-n final magnolia
îl ocrotește când o suflă vântul. Vijelia
de primăvară arca mi-o lovește c-un lătrat
de devotament, o, pierduților!

 

Poem de Eugenio Montale
Traducerea Ilie Constantin
Reclame