Tag Archives: 33

Insula 33

Începând de astăzi voi porni într-un  nou proiect poetic ambițios pe care l-am denumit „Insula 33” și care se va derula timp de un an. Acest proiect sper să concentreze în el maximele mele eforturi de a scrie o poezie valoroasă.  Și peste un an să am liniștea  că am scris un volum de versuri de care sunt mulțumit pe deplin.

INSULA  33

0.   o dimineață senină de toamnă și în sfârșit pot privi cerul

1.    adormit pe oliță când în întunericul camerei luna trimite o rază

2.    încep să înțeleg ce lucru serios este joaca cu zâmbetele celorlalți

3.    privesc fiecare lucru cu admirație și-l ating cu o teamă îngerească

4.    învăț să mă bucur de toate iar moartea e doar un somn adânc ce nu mă sperie

5.    primii ochi albaștri cu adevărat limpezi ce mă fac să ignor cerul

6.    primul sărut într-o noapte de iarnă după ce ne-am privit îndelung

7.    mi se deschide în față lumea nu văd încă perdelele ei negre

8.    încep să prețuiesc tot mai mult verile și cuvintele scrise pe nori

9.    desenez amintiri dintr-un rai mic doar al meu și cobor dealuri în fugă

10.  aflu din cărți cum poți să-ți ridici singur refugiul  ferit de scurgerea timpului

11.   iubirea poate alerga printre băncile școlii și are o voce ce nu se poate uita

12.   unul care mă face des să-mi fie frică și căruia îi detest firea violentă

13.   prețuiesc dragostea acestei femei și știu că ea de la început mi-a fost liman

14.   pentru că nu am pensule și culori încep a desena în cuvinte

15.    liceul cu plopi la ferestre și coridorul lung spre bibliotecă

16.    o iubire ca o operație de apendicită încep să visez cu ochii deschiși

17.   momente de absență când  nimeni nu mă căuta printre versuri

18.    doi câte doi ochii își iau rămas bun cărări diferite îi așteaptă

19.    eșecul mă duce la întâlnirea cu iadul pământean prefabricat

20.   un pistol mitralieră care devine o prelungire o trupului meu tânăr

21.    ca un ocnaș eliberat îmi caut un locul unde să pot pune prima carămidă

22.    am înfruntat singur fiara și noaptea când femeia întunecată m-a posedat

23.    apele s-au liniștit a rămas doar un loc devastat pe care îl recompun în mine

24.    iubirile se nasc moarte pe limba rece a unui anotimp întârziat

25.    trec dintr-o carte în alta ca dintr-o lume în alta și n-am nevoie de zbor

26.    înțeleg că unde-i cunoaștere nu-i iubire și-mi amintesc de  moarte

27.    irosesc zile fără să caut în oameni și trăiesc ca o muscă amețită

28.    iubesc chiar și firimiturile de iubire rămase în pustiul din verbe

29.    am parcă toate bolile posibile și toate sentimentele îmi sunt handicapate

30.   am știut să număr clipele până la acest moment în care n-am putut să zic: Stop!

31.    și parcă totul se clarificase în preajma unei mari iubiri ce părea și ultima

32.    e atât de absurd să mai crezi în oameni când ani de zile te-ai îndepărtat

33.    pășesc pe insula unde îmi voi sădi ultimele gânduri fără să mai cred în întoarcere

Text de George Floarea

Reclame