O întâmplare

Într-o dimineață am urcat în odaia pustie
Ca un om al secolului. Ceva s-a întâmplat, am spus,
Un lucru de care îmi este teamă. Am privit
Înaintea mea dar nu am văzut lucrul acela,
O umbră subțire în dreptul ferestrei,
Acolo unde îmi cade o rază de soare pe mâini
Ca dinainte de debarcarea fenicienilor.
Apoi odaia pustie în lumina aceea medievală
De parcă cineva a privit totul înaintea mea
Pentru totdeauna; nici un semn, nici o primejdie.
Ceva s-a întâmplat, am spus, un lucru
De care trebuie să-mi amintesc, acum, totul.

 

Poem de Vasile Petre Fati
Anunțuri

Alone with everybody


Străzile

Străzile din Buenos Aires
au și început să fie măruntaiele sufletului meu.
Nu străzile energice,
supărătoare din pricina grabei și a vacarmului,
ci familiara stradă de cartier
îmblânzită de penumbră și asfințit
și acelea și mai periferice,
văduvite de copaci milostivi
unde căsuțele austere de-abia se aventurează
copleșite de nemuritoare distanțe
și într-o viziune adâncă se pierd
de cer și de câmpie.
Pentru cel care jinduiește să descopere sufletul
toate sunt promisiunea fericirii
căci la adăpostul lor se înfrățesc atâtea vieți
dezmințind schimnicia caselor
iar pe aceste străzi, cu eroică voință de a se amăgi
umblă speranța noastră.
Spre alte puncte cardinale
străzile s-au desfășurat asemeni unor drapele;
o, de-ar flutura aceste drapele
și-n versurile mele stângace.

 

Poem de Jorge Luis Borges
Traducerea Petre Stoica

Prima tâlcuire în oglindă

Să-ți înnăbuși câteva gânduri —
de aceea să ai senzația că porți în tine niște cadavre.
Te ridici în pat, faci câțiva pași prin camera
infestată de o lumină de crepuscul
și privești concentrat podeaua.
Deodată simți nevoia imperioasă de a-ți privi fața,
să știi că exiști,
și privești în oglindă.
Dar oglinda nu mai este  acolo —
cineva a agățat-o de peretele opus,
iar tu nu privești porțiunea aceea de zid unde odată
                                                      stătea atârnată oglinda,
un dreptunghi de zid mai puțin decolorat
                                                         decât restul zugrăvelii
și chiar crezi că aceea este fața ta —
fără gură
fără ochi
numai obraz.

 

Poem de Iustin Panța

 


Mutilarea artistului la tinerețe


legendă

urme foarte adânci pe zăpadă

mulțumirea așchia asta în carne

lumina tulbure a lunii februarie

nici vorbă nici vorbă nici vorbă



ne întoarcem dintr-o călătorie obișnuită

mai avem câteva ceasuri de mers

prin zăpadă și prin lumina tulbure

a lunii februarie nici vorbă



și când am ajuns la marginea pădurii

și  când am aprins focul din nou

le-am simțit răsuflarea în ceafă

doi călăreți falnici și lângă ei umbra



celui de-al treilea (pirpiriul) atârnând

ca o blană rece de câine ca un stindard

urme cât se poate de vizibile pe zăpadă

și lumina tulbure a  lunii februarie



ne-am uitat cu subînțeles unii la alții

am deschis repede cartea cum ai deschide

fereastra dinspre grădină în zorii zilei

câștiguri și pierderi scria acolo negru pe alb



dar într-o limbă de care nu ne mai aminteam

câștiguri și pierderi scria — într-un timp

care de mult timp nu mai era al nostru



Poem de Virgil Mazilescu

Despărțire

E osul pur
curbat deasupra inimii
pierzându-se în viaţa ei secretă.

Nimic nedemn –
e numai osul inimii.
El poate fi trădat ca orice lucru.

Şi neputinţa ta de-a mă iubi
şi cum te-apleci – el tremură înalt
pe cerul unei ţări de mult uitate

şi cum te-apleci
el tremură înalt
el care poate fi trădat ca orice lucru.

Poem de Florin Mugur