Category Archives: proiecte personale

Vânare de sine

Începând cu această postare voi face o retrospectivă personală a anului care este pe calea spre uitare. Pentru mine a fost un an plin, în care am trăit multe experiențe plăcute și am avut șansa să cunosc oameni deosebiți. Va fi o retrospectivă din imagini și mici texte explicative. Voi începe cu prezentarea unui poem pe care l-am scris la începutul anului și care s-a  bucurat de multe vizualizări pe unul dintre saiturile literare(poezie.ro).

Vânare de sine

te văd cum îți ascuți înfrigurările
cum îndeși în tolbă nopți sleite
te simt cum îți porți în colivia toracică melancolia
hrănind-o cu ecourile bătăilor inimii tale

pe umărul tău stâng singurătatea-i
un șoim devotat
câteodată el îți prinde-n cioc
transfigurările

pe mine mă pui întotdeauna
să hăituiesc umbrele copacilor
crezi că numai așa
în fiecare celulă a mea
se va face liniște

mă lași să mă pierd
prin păduri de cuvinte
să calc în rătăcirile mele
pe fructe atemporale

mereu mă întorc
de la vânătoare
cu utopia în răni
tu te întorci mereu tămăduit
și-mi lași pe buze
o lacrimă străvezie

mereu îmi spui
că asta va rămâne
îndeletnicirea noastră preferată
despre pradă nu-mi povestești niciodată

Poem de George Floarea


Cel mai cuminte animal

am ieșit într-o duminică  în parc

la rugămințile micuței Ioana

m-am așezat pe o bancă

undeva în apropierea locului de joacă


calm îmi urmăream nepoata

prinsă în zarva jocului

în părul ei

o rază

fanda


încălzită de soarele de mai

asurzită de vocile ascuțite ca niște florete ale copiilor

moartea mi-a ieșit de sub piele

s-a transformat în cel mai drăgălaș animal

și a fugit la joacă


moartea mea era cel mai cuminte animal

și copiii au amuțit mângâind-o pe bot

pe creștet

pe spinare


niciunul n-a îndrăznit s-o tragă de coadă

numai eu priveam îngrijorat către ei

aproape orbit de soarele de mai

Text de George Floarea

visând

Ioana visând

Foto: quasiote


Insula 33

Începând de astăzi voi porni într-un  nou proiect poetic ambițios pe care l-am denumit „Insula 33” și care se va derula timp de un an. Acest proiect sper să concentreze în el maximele mele eforturi de a scrie o poezie valoroasă.  Și peste un an să am liniștea  că am scris un volum de versuri de care sunt mulțumit pe deplin.

INSULA  33

0.   o dimineață senină de toamnă și în sfârșit pot privi cerul

1.    adormit pe oliță când în întunericul camerei luna trimite o rază

2.    încep să înțeleg ce lucru serios este joaca cu zâmbetele celorlalți

3.    privesc fiecare lucru cu admirație și-l ating cu o teamă îngerească

4.    învăț să mă bucur de toate iar moartea e doar un somn adânc ce nu mă sperie

5.    primii ochi albaștri cu adevărat limpezi ce mă fac să ignor cerul

6.    primul sărut într-o noapte de iarnă după ce ne-am privit îndelung

7.    mi se deschide în față lumea nu văd încă perdelele ei negre

8.    încep să prețuiesc tot mai mult verile și cuvintele scrise pe nori

9.    desenez amintiri dintr-un rai mic doar al meu și cobor dealuri în fugă

10.  aflu din cărți cum poți să-ți ridici singur refugiul  ferit de scurgerea timpului

11.   iubirea poate alerga printre băncile școlii și are o voce ce nu se poate uita

12.   unul care mă face des să-mi fie frică și căruia îi detest firea violentă

13.   prețuiesc dragostea acestei femei și știu că ea de la început mi-a fost liman

14.   pentru că nu am pensule și culori încep a desena în cuvinte

15.    liceul cu plopi la ferestre și coridorul lung spre bibliotecă

16.    o iubire ca o operație de apendicită încep să visez cu ochii deschiși

17.   momente de absență când  nimeni nu mă căuta printre versuri

18.    doi câte doi ochii își iau rămas bun cărări diferite îi așteaptă

19.    eșecul mă duce la întâlnirea cu iadul pământean prefabricat

20.   un pistol mitralieră care devine o prelungire o trupului meu tânăr

21.    ca un ocnaș eliberat îmi caut un locul unde să pot pune prima carămidă

22.    am înfruntat singur fiara și noaptea când femeia întunecată m-a posedat

23.    apele s-au liniștit a rămas doar un loc devastat pe care îl recompun în mine

24.    iubirile se nasc moarte pe limba rece a unui anotimp întârziat

25.    trec dintr-o carte în alta ca dintr-o lume în alta și n-am nevoie de zbor

26.    înțeleg că unde-i cunoaștere nu-i iubire și-mi amintesc de  moarte

27.    irosesc zile fără să caut în oameni și trăiesc ca o muscă amețită

28.    iubesc chiar și firimiturile de iubire rămase în pustiul din verbe

29.    am parcă toate bolile posibile și toate sentimentele îmi sunt handicapate

30.   am știut să număr clipele până la acest moment în care n-am putut să zic: Stop!

31.    și parcă totul se clarificase în preajma unei mari iubiri ce părea și ultima

32.    e atât de absurd să mai crezi în oameni când ani de zile te-ai îndepărtat

33.    pășesc pe insula unde îmi voi sădi ultimele gânduri fără să mai cred în întoarcere

Text de George Floarea