Zi și noapte

Chiar și un fulg zburând îți poate desena
chipul, ori raza ce se joacă de-a v-ați ascunselea
printre mobile, capriciul unei oglinzi
de copil peste acoperișuri. Pe ocolul de ziduri
trene de aburi alungesc turlele plopilor
și jos se-nfoaie pe crăcană papagalul
tocilarului. Apoi noaptea de zăduf
peste piață, și pașii răsunând, și veșnic această
trudă aspră de a ne scufunda pentru a răsări egali
de secole, ori de clipe, din coșmaruri ce nu pot
afla din nou lumina ochilor tăi în peștera
incandescentă — și iar aceleași strigăte și plânsetele
lungi pe verandă
când bubuie lovitura care-ți înroșește
gâtul și sfărâmă aripile, o primejdioasă
vestitoare a zorilor,
și se trezesc mănăstirile și spitalele
la o sfâșiere de trâmbițe…

 

Poem de Eugenio Montale

Traducerea Ilie Constantin

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: