Dark ages

Un copil cu ochii de câine
m-a întrebat într-o zi
dacă este greu să ajungi scriitor.
Era iarnă și totuși ploua
pe drumul scurt dintre școală și casă.
Gunoaiele tăvălite de ape
se spălau cu frenezie.
Până și gunoaiele voiau să se spele.
Le simțeam bucuria când o băltoacă
mi-a mângâiat tălpile prin pantofi.
Laptele nu venise.
Ne-am așezat cuminți (o, mult prea cuminți)
la coadă dar n-am rezistat.
Era mult prea frig.
Câinii cartierului începuseră să latre,
beznă era tot mai groasă, n-aveam mănuși,
Țipenie-de-Om zăcea lat la intrarea în casă.
Pană-de-Curent și el, cu Pană-de-Gaz,
prin cotloane, la bârfă.
Frig, foarte frig,
frig și gheață, greață.
Un copil orfan m-a întrebat într-o zi
pe drumul scurt dintre școală și casă
dacă este greu să ajungi scriitor.
Un ochi de câine bătut
i-a răspuns unui alt ochi de câine bătut
să privească mai bine în jur
până când o să învețe să latre
să-și îndrepte gâtlejul când
stelele-n sus,
libertatea departe.
Poem de Mariana Marin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: