Marți

Mama stă într-un colț și vopsește haine noi pe fotografiile de familie. Bunicii i-a plăcut întotdeauna să fie îmbrăcată elegant. Sora mea are multe vederi de la mare, de la munte și ne picteză și pe noi în ele, ce frumos era pe-atunci. Ce bine ne-am distrat. Ce liniște în familie, Cristi citește din cartea de riduri în loc de rânduri, ce să-i faci, e singurul  volum care-l mai distrează. Sora mea deschide și închide ușa de la bufet care scârțâie. Hai, mamă, fredonează o melodie în ritmul veselului scârțâit! Râd amândouă. Cristi stă întins în pat și inima îi scoate câte un piuit la fiecare bătaie ca și păpușile alea de plastic prevăzute cu un fluier în dos, păpușile alea care țiuie când le strângi. Cristi stă în pat și inima-i țiuie la fiecare bătaie. Râdem toți de așa o glumă, ce frumos era, cât de bine ne simțeam împreună.

Poem de Cristian Popescu


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: