Noi, nu

Noi nu mai avem dreptul să iubim.
Fiindcă ştim: repede trecătoare e febra,
Mirarea, durerea, ruşinea…
Nesfârşită, nesfârşită oboseala.
Oboseala de după dragoste. În care uiţi, eşti uitat.
În care din tine nu mai rămâne decât un abur
Care se destramă, încet.
Nici o urmă în aer, pe masă, pe covor, în piele.
Nici o urmă pe cearceafurile proaspăt spălate.
Doar oboseala. Nesfârşită. Oboseala.

Poem de Alexandru Mușina

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: