și nimeni

și nimeni
nu se îngrozește se aud apele orbind
și atâtea perechi de buze rătăcite prin coșurile
           gunoierilor domnișoară elevă
           domnișoară studentă
          o! moarte înspăimântată
singurătatea se înalță lângă poduri
oboseala cu lumânarea ei
Poem de Virgil Mazilescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: