Într-un vechi album

Mereu revii melancolie, tu,
Blândețe-a sufletului singur.
Până la capăt arde o zi aurie.
Plin de-umilință se-nchină durerii cel care-ndură,
Răsunând de-armonie și delicată demență.
Vezi! Deja se-nserează.
Revine noaptea și se tânguie un muribund
Și pătimește-un altul cu el.
Înfiorat sub tomnatice stele
Capul se pleacă an de an mai adânc.
Poem de Georg Trakl

Traducerea George State


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: