În primele ore ale dimineții

Le dăduseră atâta putere
cât să înțeleagă că nu o vor avea niciodată
(dar asta mult mai târziu)
Îi cumpăraseră ieftin
cohorte de mărăcini în jurul gâtului
și drumul presărat cu orez.
La întoarcere
(dar și asta mult prea târziu).
unii aveau ochii scoși
iar alții purtau pietre în jurul picioarelor.
∗∗
„Lumea pe care noi o repetăm bâlbâind”
„Lumea pe care noi o repetăm…”
Le dăduseră atâta laț
cât să-și dorească o ghilotină adevărată.
Dimineața,
în primele ore ale dimineții.

Poem de Mariana Marin


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: