Nocturnă

Uitarea venea… a venit.

O lacrimă cade jos, totul tace,

Lampa obosită a clipit,

Orice obiect atins șoptește: lasă-mă-n pace…

 

De-acum…

Auzi, ploaia plânge pe drum

Pe un adânc tumult,

Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult…

 

Adorm… ascult…

Afară, la fereastră, toamna a spus:

– Of!…

 

Poem de George Bacovia



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: