Nocturnă

Uitarea venea… a venit.

O lacrimă cade jos, totul tace,

Lampa obosită a clipit,

Orice obiect atins șoptește: lasă-mă-n pace…

 

De-acum…

Auzi, ploaia plânge pe drum

Pe un adânc tumult,

Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult…

 

Adorm… ascult…

Afară, la fereastră, toamna a spus:

– Of!…

 

Poem de George Bacovia



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: