Copiii mei nenăscuți

− Să nu vă nașteți poeți
copiii mei nenăscuți
e destul că aveți un tată bogat
și pustiu
confundat cu pădurile fără lupi
cu mâinile turburi cu iarba
și clovnii
cu albiile fără râu
nu e bine să știți pe de rost
viața și moartea râsul și plânsul
cizma și piciorul desculț
gloria cearcănelor și războiul
neîntrerupt
zilele nu-s eșarfe
pe care ni le punem pe umeri
poeții-s prea tineri și bătrâni nu
ajung
se amăgesc că nu pierd niciodată
fiindcă nu câștigă niciodată nimic
poezia e o uimire rănită
o frânghie pe care o confunzi cu
Pământul.

 

Poem de Aurel Dumitrașcu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: