Miracol

 Un Cristal
 în mii de faţete neştiind una de alta
 decât, poate, prin senzaţia de animal de răcoare
 care le cutreieră
 când ascultă în califate de poziţii
 în reflexii în apă a unor geometrii incredibile
 de forma unor lebede
 cu nostalgii de safire în sânge
 ca o rocă
 sau ca un pustiu
 gândind saturnale la mari depărtări
 cascade verzi şi animale de mătase
 
 şi ca o hlamidă rece a presimţirii
 ferindu-te cu fast şi insomnii
 la masa cu sfeşnice, fiecare
 un suflet mort de mult stând cu tine la masă
 ori străinii care tocmai au sosit odată cu seara
 şi asta durând
 cale de un om
 
 cineva, se pare
 o va înlocui cu cenuşe
 şi tu vei trece cu aceeaşi solemnitate
 fără a spune un cuvânt
 deoarece aidoma clapelor
 au nevoie de întreg sistemul pianului
 altfel vom juca domino
 împreună
 la ceai
 timp de 4 imperii
 reluându-se prin caleidoscop
 până când aerului îi vor creşte unghii
 şi se va juca biliard
 cu ochii rostogoliţi pe lespedea albă

Poem de Daniel Turcea

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: