Semper eadem

Mi-ai spus: „De unde-ți vine ciudata întristare

Ce crește ca și marea pe-un țărm stâncos, pustiu?”

— Când inima culesul și-a isprăvit, ne pare

O boală viața. Taina aceasta toți o știu.

 

E o durere simplă, deloc misterioasă

Și limpede ca tine când râzi și lumii placi.

Nu căuta degeaba, frumoasa mea curioasă!

Și-acum, deși ți-i glasul atât de dulce, taci!

 

Taci, ne-nvățato! Suflet ce nu cunoaște ceața!

Copilărească gură! Mai mult chiar decât Viața

În mreji subtile Moartea adesea ne-a închis.

 

Mai bine cu-o minciună să mă îmbăt, și-alene

Să mă scufund în ochii tăi limpezi ca-ntr-un vis

Și-ncet s-adorm la umbra ce-ți lunecă din gene!

 

Poem de Charles Baudelaire

Traducerea  Al. Philippide

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: