O reconsiderare

Oamenii îmbătrânesc
și țipă „rahat!”
ca niște copii

 

căzând într-un puț
imprudenți,
antrenați să prindă țipari

 

să iasă să respire
pe partea cealaltă
unde mama i-așteaptă cu brațele întinse

 

„sărbători” proclamă omul simplu,
rătăcitor fără contur
nu numai simplu, dar deschis

 

ceea ce permite lumii să-l privească
în ochi, să vadă
acolo o adâncime, ca o gaură-n spațiu

 

cea mai îndepărtată dintre sonde numită
„imagine de-adâncime*”, galaxii condensându-se
în poemul perfect

 

* Deep image – termen tehnic folosit în astronomie pentru fotografii ale marginii universului vizibil [n.a.]; totodată, revalorizare a curentului literar cu același nume.

 

Poem de Jerome Rothenberg  din antologia de autor „Mistici, Hoți și Nebuni” apărută în acest an la Casa de Editură Max Blecher.

Traducerea Raluca și Chris Tănăsescu(Margento)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: