În loc de postfață

Nu trece timpul. Sau trece? Mai contează?
Oricum, deasupra Maternității
Când ne-am născut nu strălucea nicio rază.
Ai diavolului, nu. Nici ai divinității.

Doar ai clipei: încăpătoare
Ca o valiză, ca o cisternă, ca un muzeu.
Dar nu-ți fie teamă, nimeni nu moare!
Nici măcar eu,

Mai fragil și mai ghinionist ca un cristal
Lovit cu cotul, din neatenție, pe o tarabă
Sau pe un raft din Magazinul Universal.

Doar trecem, lichid vâscos, fără grabă
Și cumva indiferent,
Dintr-un recipient în alt recipient

Poem de Alexandru Mușina (1954 – 2013)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: