Un poem de Ștefan Manasia

17.
am vrut să iau sacoșa, să ies în înserarea
calină, dar ceva m-a oprit, o altă
sacoșă, de pe calorifer, cu mirarea
jucată, mă chema s-o-nșelăm pe cealaltă.

 

vine o clipă în viață, de glorie?, nicidecum
când ezităm între două obiecte două femei
sau între două stări, ca acum
când ciuperca mi-a injectat sporii ei

 

în crevasele dintre celule, sub pădurea de
acarieni. Ostroveniul își întinde axonii
pompează otrava prăfoasă, glomerule de
ură și amintiri îmi cuceresc neuronii

 

devin jucăria hârtiei de scris
scribul și prostituata, unealta
dăruită cu zâmbete și regrete, după cum am descris
locuitor al unicei stări, aceeași (totuși o) alta

 

Din volumul „motocicleta de lemn” apărut la Editura Charmides în 2011.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: