Dar

Nu pot lăsa acest an să treacă fără să fac măcar un dar. Așa că îi dăruiesc ei acest poem din volumul meu de debut, care este foarte posibil să apără în 2013. (Motivul îi este cunoscut doar ei și lui Răzvan)

o frumoasă obișnuință
recunosc într-o zi ploioasă umbrela ta printre miile de umbrele
ce alunecă pe bulevard ca florile lăsate pe apă
o urmăresc până când ajungi la intrarea în bloc
știu că o închizi înainte de a apăsa butonul interfonului
cum bine cunosc faptul că în lift te strâmbi în oglindă
apoi ajunsă la etajul zece faci un șotron din pătratele de mozaic de pe hol
și felul în care bați în ușă e inimitabil
fug să-ți deschid
dar în fața ușii nu este nimeni

Poem de George Floarea

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: