Artă poetică

Stau la masă cu abstracțiunile:
zâmbim, ciocnim,

tăiem carnea în bucăți, mici, romboidale
o mestecăm îndelung,

zâmbim,ciocnim...
În tren: bineînțeles, cartea
- apoi am mușcat măr.
Între mine și cuvânt: un soare amenințat
      să nu mai poată apune
     („nemuritor și rece, nemuritor și rece”
     - și parcă tot mai departe de Isarlîkul pe roate
     în care alunecam 
     spre groapa cu lei).
Apoi: „Ah,
     nebunia acelor poeme mici, șlefuite,
     închise în ele ca imaginea noastră despre lume și viață,
     nebunia acelor poeme mici, șlefuite, poeme, mici...”
În tren: senzația acută a unui ermetism cu o singură șansă
       (și nici măcar aceea docilă).
Stau la masă cu abstracțiunile:
zâmbim, ciocnim,
tăiem carnea în bucăți mici, romboidale,
o mestecăm îndelung,
zâmbim, ciocnim...

Poem de  Ion Bogdan Lefter


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: