Asfințit

Peste-aceleași arătări și-aceleași case
clopot de sear-aud. Și stau în cruce
cu o zi sub cer pierdută.
Prin ani subt poduri se depărtează
ce focuri vechi? ce nouă plută?

 

Printre ziduri ceasul umbrelor mă-ncearcă.
Se desface — care poartă?
Se deschide — care ușă?
Ies vârstele și-mi pun pe cap
aureolă de cenușă.

 

Întârziind subt vremi schimbate,
îmi taie drumul — care prieten?
Îmi taie pasul — ce vrăjmaș?
Ah, păsărea Foenix ca altădată
nu mai zboară peste oraș.

 

 

Poem de Lucian Blaga.

Anunțuri

2 responses to “Asfințit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: