Nu poa’ să fie altfel

Te uiți la mine și zici: ai slăbit ești amărât
parcă nici carne nu mai ai acolo pe tine.
Te uiți prin hârtiile mele: citești scrii dar ești amărât
și ce naiba tot lași câinele acela să moară-n poem?
Te uiți la ultimele fotografii: într-o zi nu va mai ști
nimeni cine e bărbatul acela îngândurat.
Îmi strigi de la ușă: mori și tu într-o zi mor și
femeile. Da, zic, nu poa’ să fie altfel.

Poem de Aurel Dumitrașcu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: