Era o fântână

Pe-o lungă și aspră și stearpă șosea,
— Ca toate șoselele lumii, —
Pe-o lungă și aspră și stearpă șosea
Era o fântână cu ciutura grea,
Căci apa-și clădise, trecând peste ea,
În straturi pojghițele humii…

 

…Era o fântână cu cumpăna grea,
— Ca toate fântânile vieții, —
Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie și caldă și rea,
Dar furca cu brațele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeții…

 

Zoreau însetații s-ajungă să bea,
— Ca toți însetații din viață, —
Trăgeau cu putere de cumpăna grea,
Dar apa sălcie și caldă-i gonea,
Și-ades câte unul mai tânăr pleca,
Cu lacrimi de ciudă pe față…

 

Și-ades câte unul mai vârstnic râdea…
Ca toți ce-o cunosc apa vieții…

 

…Era o fântână cu cumpăna grea,
Cu apa sălcie și caldă și rea,
Dar furca cu brațele-ntinse pândea,
Momind de departe drumeții…

 

Poem de Elena Farago

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: