Mircea Ivănescu (1931-2011)

Înserare de amiază

 

Înfrântă lumină, și obsesiile mele, demult,

răsturnate într-o lume a sunetelor închise

pe ziduri oarbe, la care să stau privind fără vorbe,

și fără puterea de a le mai urmări sunetele sparte.

Destrămări ale timpului, și care să-mi șerpuiască urât

de sub degete — și chinuitoarea lumină de atunci

acuma însemnând altceva — destrămarea imperială

a timpului când privești o ființă, și se sfărâmă

privirile, și nu mai au continuare. Și ce mai încerci

să ridici în mâini sunt dâre de fum și arse

contururi — și cu lumina de calcinare imperială

arzând pe o față, coborându-i în păr — și coborând

pe umerii celor din jur când își întoarce fața cu multă lumină

spre ei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: