Întunericul intră

Întunericul intră în camera-mi de hotel
ca o draperie printr-o draperie
umflându-se-n diverse forme ale lui
ici niște aripi o mască de gaz colo
lucruri simple și lucruri duble
Stau în capul oaselor pe
marginea patului
și tulbur întunericul care se lasă
cu multele mele personalități
întocmai cum un gard cu gratii înalte
și vârfurile aurite
se-amestecă cu ploaia franțuzească
pentru câteva ore luminoase
E un moment de acalmie pe durata
acestei ultraîncărcate porțiuni a vieții mele
monotone, -n cea  mai mare parte
O femeie intră-n odaie cu-un șperaclu
și reușește să comunice prin mici detalii
că ne-am fi putut duce viețile împreună
dacă-mprejurările ar fi fost altele
Îmi place mai ales
când mi se adresează în maniera familiară
a limbajului ei incomprehensibil
dar undeva în minte știu preabine
că momentele importante vor urma
și eu sunt gardul acela de oțel
înalt, cu gratii aurite
ținând inevitabilul la distanță

Poem de Leonard Cohen

Traducerea Șerban Foarță și Cristina Chevereșan

Anunțuri

6 responses to “Întunericul intră

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: