Daily Archives: 17/10/2010

Requiem

                             Taică-meu și-a vândut și apa din fântână
                  ca să mă scape de singurătate
(asta v-o spun pentru că am un  văr care lucrează
     la stația de benzină),
                                 și cu toate astea ne simțeam cu toții
                ca într-un ascensor oprit între etaje
(într-o vreme ne îndeletniceam cu cercetarea duhurilor)
și singuri, apăsând,
        apăsând pe butoane, lovindu-ne cu coatele
     izbindu-ne de pereți ca fluturii, noaptea, de lună.

Viața își continua cursul normal
                      într-o tăcere întreruptă numai
de zgomotul cocoșilor de tinichea
                 răsuciți de vânt pe acoperișuri.

Mai erau și sălile de dans învăluindu-ne cu o presimțire de iarnă
            (și fetele din colțul străzii, ascuțite
     ca niște trâmbițe de alamă: tu tutu tu tu tutu tu...)

Nici un anotimp, doar acesta
                      (apăsând, apăsând pe butoane,
     izbindu-ne de pereți),
                       nici o altă liniște, doar a mea.

Apoi veniți voi, încăperi prea înguste
      pentru a fi bântuite de stafii,
                                      acoperiți-mă,
voi, urși polari, fantasme, veniți și adăpostiți-mă de vocea
                          cu care îmi strig tăcerea pe nume.

Poem de Traian T. Coșovei