Institutul Blecher – poezie și proză la superlativ

A trecut și ediția a XI-a  a Institutului Blecher și aventura continuă, iar cu fiecare lectură tot mai mulți iubitori de literatură se conving de soliditatea acestui demers. Autorii care sunt aleși să citească o fac cum este și firesc, cu multă seriozitate, oferindu-le celor prezenți adevărate momente de delectare. Ultimii scriitori care au fost în acestă postură au fost Gabriel Daliș și  Marin Mălaicu-Hondrari.

Gabriel Daliș a citit douăsprezece poeme scrise într-un stil inedit în contextul actualei generații de poeți. Stilul său auster ce tinde spre o maximă esențializare a stârnit o mică polemică între Felix Nicolau și Octavian Soviany pe tema actualității unui astfel de discurs. Eu consider că este benefică existența unei astfel de demers original, Gabriel este posesorul unei expresii pe care nu o văd a fi deloc anacronică.

Marin Mălaicu-Hondrari a prezentat un fragment din romanul său în pregătire care se numește „Apropierea” și i-a încântat pe mai toți cei prezenți. Și eu am avut puternica impresia că am avut parte de cea mai bună proză pe care am auzit-o la întâlnirile la care am participat la Institutul Blecher. Am remarcat mai toate atributele unei proze de calitate, personaje bine conturate, o narațiune care curge lin într-un registru al cărui nivel este suficient de ridicat pentru a se adresa cititorului absorbit de marea literatură a lumii. Un autor „cu o mână sigură” ce reușește să mențină  un nivel ridicat în mai tot ce scrie, fie că e poezie sau proză.

Am văzut și de această dată la Institutul Blecher fețe noi, semn că această minunată inițiativă literară devine tot mai cunoscută. Au comentat textele prezentate de cei doi autori Felix Nicolau, Octavian Soviany, Dumitru Bădița,  Doina Ioanid, Adrian Diniș, Miruna Vlada, Gelu Diaconu, Mihai Duțescu, George Dumitru și Dragoș C. Butuzea. I-am mai remarcat printre cei prezenți pe Dana Banu, Adela Greceanu, Victor Potra, Laura Markovski, Ana Toma, Stoian G. Bogdan și Gelu Vlașin. Au fost prezenți și părinții veșnic  îndurerați ai celui care a fost poetul Virgil Constantin Bănescu. Lumina în sală a fost mai slabă, dar parcă toți am plecat de la acest eveniment cu fețele mai luminoase.

Q

Bonus două poeme dintre cele prezentate de Gabriel Daliș.


Tot mai departe


: de când visez îmi cad dinții.

zâmbetul stă pe o masă plină cu cărnuri acum.

deseori mă uit la câte un soare rotund

și aproape cred că e dimineață,

ca la un om dispărut pe care l-am găsit numai eu.

mă ascund până aici,

în iarba înaltă.


Autoportret


: sunt tot mai orb când e vorba de oameni.

văd numai ferestre vechi prăbușindu-se

din pereți

pe străzi înguste

pline de ceilalți oameni.

par un înviat

trezit pe o strașină.

m-am închegat în mine

ca sângele sub o căzătură,

dorm într-un pat înfricoșător și adânc

și nici un vis nu mă îmbrățișează.

îmi place să mă ascund

şi îmi place să caut

sunt ca un câine mare și alb

abia găsit.




2 responses to “Institutul Blecher – poezie și proză la superlativ

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: