Poemele dintre amintiri (III)

destin

Devenire

Viața mea  e-un continuu autoportret

În fiecare zi mai adaug

Cu pensula udă, o linie

Și tot așa în zilele

Ce nu încetează să curgă

Ieri, eram suprafața lină a unei ape

Neridată de unda vreunui val

Azi, sunt un talaz, o coroană-nspumată

Traversând în fugă oceanul

Trecutul e un pat de nisip pe fundul clepsidrei

Mă indentific cu firul de nisip

Ce se prelinge încă în prezent

Și orice clipă care trece e o crisalidă

Nimic din ce fac azi

Nu pot numi împlinire

Ci doar treaptă spre împlinire

Prezentul e o scenă

Clipa trecută – o urmă

Desenată în pulbere

De-un picior ce aleargă

Text de Ana Luiza Toma

Din volumul „Imn florii albe de lotus” (1996)

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: