și sunt zile în care își aduce aminte.

Dar ochii mei au trăit odată cu mult mai în adâncul corpului meu

și au uitat totul.

Când nu mai văd nimic

încep să deslușesc o ființă

o scriere minusculă și împletită precum cosițele negreselor

și sunt eu însumi văzut pe dinăuntru.

E întuneric

în jur. Am lacrimi pe frunte.

Poem de Ion Mircea – din volumul „Piramida împădurită” (1989)

  — Plângi? zisei încet și mișcat și eu: căci sufletul meu erà plin de lacrimi.

  — Iubit de-un asemenea înger fără să-l poți iubi,  șopti el încet, cu voce disperată, seacă și amară.

  — Ce-ai? zic eu.

  — Ce-am? — răspunse Toma. O! dacă ai cunoaște tu cât de puțin sufletul meu, acesta te-ar înfiorà — nu știi, nu-ți poți imaginà cât e de pustiu, cât e de deșert în el — e tocmai ca gândirea idioată și stearpă a unui om, ale cărui urechi sunt surde ca lutul, a cărui gură e mută ca pământul, ai cărui ochi sunt orbi ca piatra. Nu mai simt nimic și când pot stoarce o lacrimă din ochii mei, mă simt ferice. Ai văzut acel înger închinându-se Dumnezeului său — ei bine, acel înger iubește c-un amor lumesc pe un Demon rece, palid, cu inima de bronz, pe mine. Și eu… eu n-o pot iubì. Stele ‘n cer, amoruri pe pământ,  numai în noaptea mea nici-o stea, numai în sufletul meu… nici un amor. Câte odată numai aud bătăile pustiitului meu suflet…, câte odată suflarea mi se curmă’n piept, ca vântul ce se curmă prin ruinile sdrobite de munții anilor — câte-odată mă simt și eu!…  O, atunci îmi place să trec prin lume cu ochii închiși și să trăesc sau în trecut sau în viitor. Visez ca copilul ce vorbește prin somn, zâmbind cu Maica Domnului — mă transport în cer — pun aripi umerilor mei și părăsesc pământul, pentru ca să mă dau cu totul acelor umbre divine — visuri, care mă poartă din lume ‘n lume și mă isbesc din gândire în gândire. Mor pe pământ, ca să trăiesc în cer.

O! de-aș puteà iubi.

Ințelegi tu ce va să zică de-a nu puteà iubì?

A trece prin lume singur, mărginit în pași, în ochi — să te svârcolești în strâmtoarea sufletului tău cel rece — să cauți a-l aprofundà și să vezi că e secat și că apele sale se pierd în nisipul secăciunii sociale, se ard în căldura (holeroasă) a unei societăți de oameni , ce trăesc numai din ura unuia către celălalt.

 A nu iubi nu-i nimica — a nu puteà iubì e grozav.

Fragment din „Geniu pustiu” de Mihai Eminescu.

* Am păstrat forma unei ediții apărute la începutul secolului trecut, unde textul este întocmai ca în manuscris(fără a se modifica limba și ortografia). La vremea respectivă Gh. Adamescu se întreba dacă nu s-a făcut o greșeală prin  publicarea acestui manuscris, aceasta fiind se pare o lucrare de tinerețe ce a servit ca punct de plecare unor scrieri eminesciene.

Ea înaintează pe gheața subțire ca frunza

Înaintează grijuliu cum ai sufla o petală

Când se va sparge eu voi fi în larg

departe foarte departe

și rostogolindu-mă mă voi duce adânc

Ca o piatră oarecare — inima

Nu-i nimic de făcut

În fiecare seară

ea înaintează pe gheața subțire ca frunza

departe foarte departe

și coboară foarte adânc

Poem de Marta Petreu (din volumul „Scara lui Iacob” – Cartea Românească, 2006)

La mulți ani!

Here’s an excerpt:

The concert hall at the Syndey Opera House holds 2,700 people. This blog was viewed about 14,000 times in 2011. If it were a concert at Sydney Opera House, it would take about 5 sold-out performances for that many people to see it.

Click here to see the complete report.

mopete iese seara în grădina orașului, sub munte,

șă-și plimbe un câine de aer — câinele lui personal —

așa cum alții au viciul lor propriu, și stau să se încrunte

în jurul lui. aleea din munte se face ca un bocal

cu peștișori aurii înotând nevăzuți în jurul lui,

al lui mopete. câinele lui urcă prin pietre —

mopete îl lasă — el se gândește la lucrul lui

ca și pânza penelopei, mereu sfâșiată lângă vetre

mereu căutate, și stinse, și iarăși, câinele stă

uneori la copaci. mopete, absent,

așteaptă. și mai târziu, din acest lent

urcuș pe alee cu un câine de aer are să

rămână pentru vreo făptură urcând

urma lui mopete, a câinelui, dansul lor blând.

Poem de Mircea Ivănescu.

Festivalul Internațional de Literatură – București pe 7, 8 și 9 decembrie la Clubul Țăranului(Muzeul Țăranului Român).

Program:

Miercuri, 7 decembrie

Ora 18.00
Dialog Paul Bailey – Mircea Cărtărescu
Moderator: Marius Chivu

Programul serii:

• Bogdan-Alexandru Stănescu, preşedintele Festivalului Internaţional de Literatură de la Bucureşti, deschide cea de-a patra ediţie
• Prezentarea programului serii: Marius Chivu
• Cuvînt-înainte al directorului Centrului Naţional al Cărţii din cadrul Institutului Cultural Român: Catrinel Pleşu
• Cuvînt-înainte al reprezentantului British Council: Alis Vasile, Arts Projects Manager
• Lectură, în limba engleză, Paul Bailey – dintr-un roman inedit
• Lectură Mircea Cărtărescu
• Open Talk: discuţii moderate de Marius Chivu

Joi, 8 decembrie

Ora 18.00
Invitaţi din străinătate: Roman Simić (Croaţia – scriitor şi director de programe al renumitului festival european „Short Story in Zagreb”), Declan Meade (Irlanda – editor al revistei The Stinging Fly, fondator al editurii cu acelaşi nume)
Cu participarea scriitoarei Lavinia Branişte
Moderator: Matei Martin

Programul serii:

• Prezentarea programului serii: Matei Martin
• Lectură, în limba croată, Roman Simić – din povestirea Vulpi (traducere din limba croată de Octavia Nedelcu)
• Prezentarea revistei The Stinging Fly, cît şi a editurii cu acelaşi nume, urmată de un dialog între editorul irlandez şi invitatul din Croaţia
• Lectură Lavinia Branişte – din volumul de proză scurtă Cinci minute pe zi (Casa de Pariuri Literare, 2011)
• Invitaţii serii analizează importanţa prozei scurte în economia editorială, cît şi a festivalurilor literare în difuzarea literaturilor emergente
• Open Talk

Vineri, 9 decembrie

Ora 18.00
Invitaţi din străinătate: Georgi Gospodinov (Bulgaria), Jean Mattern (Franţa)
Scriitori din România / Republica Moldova: Adina Rosetti / Mihail Vakulovski
Moderator: Ana Chiriţoiu

Programul serii:

• Prezentarea programului serii: Ana Chiriţoiu
• Lectură, în limba bulgară, Georgi Gospodinov – din cartea Un roman natural (Editura Cartier, 2011, traducere din limba bulgară de Cătălina Puiu)
• Lectură, în limba franceză, Jean Mattern – din romanul Lapte şi miere (Editura Polirom, 2011, traducere din limba franceză de Anca Băicoianu)
• Lectură Adina Rosetti – din romanul Deadline (Curtea Veche Publishing, 2010)
• Lectură Mihail Vakulovski – din romanul Tovarăşi de cameră. Student la Chişinău. Rockman (Editura Cartea Românească, 2011)
• Open Talk
• Cocktail, oferit de Centrul de Carte Germană.

Mai multe detalii aici.