The Dreamers – cartea și filmul

Recunosc că a fost pentru prima dată când am văzut o ecranizare și după aceea am citit și cartea. E vorba de filmul „The dreamers” al reputatului regizor Bernardo Bertolucci și cartea cu același nume a scriitorului Gilbert Adair. Și e tot prima dată când apreciez mai mult un film decât cartea după care a fost realizat. De fapt așa cum mărturisește chiar autorul cărții în postfața acesteia, filmul a avut ca punct de pornire o carte care se numea „The holy innocents” dar de care nu era mulțumit și a refuzat o bună perioadă de timp ecranizarea ei. Însă nu a putut rezista ofertei lui Bertolucci pe care îl admira, acesta propunându-i să scrie și scenariul filmului. Așa că „The dreamers” cartea a apărut ca un rezultat al lucrului la scenariul pentru film. Pentru mine, care am văzut filmul înainte, tocmai senzația asta mi-a creat-o, că citesc scenariul filmului. Adair propabil că a înțeles și el acest aspect și a schimbat radical finalul poveștii, acest final fiind de fapt singurul lucru care dă farmec cărții din punctul meu de vedere.

Consider că Bertolucci a făcut o treabă foarte bună cu acest film, o poveste ca asta este mult mai bine spusă cu mijloacele cinematografiei. Adair nu mi se pare deloc un  scriitor cu un stil aparte, mai degrabă cu un stil direct, chiar simplist, se vede în scrisul său o corectitudine specifică unui gazetar. Filmul lui Bertolucci are o expresie artistică fină, cadrele sunt bine prelucrate și curg firesc. Povestea astfel redată te captează, personajele te prind în jocul lor.

Ce aș mai putea spune, decât să citiți cartea și să vedeți filmul sau invers, oricum să aveți argumente pentru a mă contrazice sau nu.